Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 27558:

FUITUITÓR, fuituitoare, s. n. Baston de lemn cu care se împing cartușele de exploziv și fuituiala în găurile de mină. [Pr.: -tu-i-. – Var.: fultuitór s. n.] – Fuitui (reg. „a îndesa” < magh.) + suf. -tor.

Fultuitor dex online | sinonim

Fultuitor definitie