fultuială definitie

11 definiții pentru fultuială

FUITUIÁLĂ, fuituieli, s. f. 1. (Înv. și reg.) Material folosit în exploatările miniere la astuparea găurilor de mină. 2. (Înv.) Umplutură făcută din câlți, cârpe, hârtie, care se băga în pușcă sau în pistol peste alice sau peste pulbere. [Pr.: -tu-ia-. – Var.: fultuiálă s. f.] – Fuitui (reg. „a îndesa” < magh.) + suf. -eală.
FULTUIÁLĂ s. f. v. fuituială.
FUITUIÁLĂ, fuituieli, s. f. 1. (Înv. și reg.) Material folosit în exploatările miniere la astuparea găurilor de mină. 2. (Înv.) Umplutură făcută din câlți, cârpe, hârtie, care se băga în pușcă sau în pistol peste alice sau peste pulbere. [Pr.: -tu-ia-. – Var.: fultuiálă s. f.] – Fuitui (reg. „a îndesa” < magh.) + suf. -eală.
FULTUIÁLĂ s. f. v. fuituială.
FULTUIÁLĂ, fultuieli, s. f. 1. Material folosit în exploatările miniere la astuparea găurilor de mină. 2. (Învechit) Umplutură făcută din cîlți, cîrpe, hîrtie, care se bate în pușcă sau în pistol peste alice sau peste pulbere.
fuituiálă (reg.) (fui-) s. f., g.-d. art. fuituiélii; pl. fuituiéli
fuituiálă s. f. (sil. fui-tu-ia-), g.-d. art. fuituiélii; pl. fuituiéli
FULTUIÁLĂ s. v. buraj, burare.
fuĭtuĭálă, fuĭtuĭésc, V. fult-.
fultuĭálă și furtuĭálă f., pl. ĭelĭ (d. fultuĭesc). Mold. Zdrențe, cîlț orĭ hîrtie care se îndeasă în țeava puștiĭ peste praf și alice. V. bură 2.[1]
fultuia s. v. BURAJ. BURARE.

fultuială dex

Intrare: fuituială
fuituială substantiv feminin
  • silabisire: fui-tu-ia-
fultuială