Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

7 defini╚Ťii pentru fulgurit

FULGUR├ŹT, fulgurite, s. n. Forma╚Ťie tubular─â care ia na╚Ötere prin topirea rocilor sub ac╚Ťiunea tr─âsnetelor. ÔÇô Din fr. fulgurite.
FULGUR├ŹT, fulgurite, s. n. Forma╚Ťie tubular─â care ia na╚Ötere prin topirea rocilor sub ac╚Ťiunea tr─âsnetelor. ÔÇô Din fr. fulgurite.
fulgur├şt s. n., pl. fulgur├şte
fulgur├şt s. n., pl. fulgur├şte
FULGUR├ŹT s.n. (Geol.) Forma╚Ťie tubular─â cu diametru mic, lung─â de c├ó╚Ťiva metri, format─â dintr-o mas─â sticloas─â prin ac╚Ťiunea de topire a rocii pe care a c─âzut un tr─âsnet. [< fr. fulgurite, germ. Fulgurit].
FULGUR├ŹT s. f. (geol.) forma╚Ťie tubular─â format─â dintr-o mas─â sticloas─â prin ac╚Ťiunea de topire a rocii pe care a c─âzut un tr─âsnet. (< fr. fulgurite)
FULGUR├ŹT (< fr. {i}; {s} lat. fulgur ÔÇ×fulgerÔÇŁ) s. n. (GEOL.) Forma╚Ťiune tabular─â cu diametru mic ╚Öi lungime de mai mul╚Ťi metri, constituit─â dintr-o mas─â sticloas─â format─â din topirea rocii pe care a c─âzut fulgerul. Apare pe crestele mun╚Ťilor, pe versan╚Ťii v─âilor lipsite de vegeta╚Ťie, pe plaje ╚Öi ├«n de╚Öerturi.

Fulgurit dex online | sinonim

Fulgurit definitie

Intrare: fulgurit
fulgurit substantiv neutru