Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

14 defini╚Ťii pentru fulguit

FULGU├Ź, pers. 3 fulguie╚Öte, vb. IV. Intranz. A ninge cu fulgi rari. ÔÇô Fulg + suf. -ui.
FULGU├ŹT s. n. Faptul de a fulgui; fulguial─â, fulguire. ÔÇô V. fulgui.
FULGU├Ź, pers. 3 fulguie╚Öte, vb. IV. Intranz. A ninge cu fulgi rari. ÔÇô Fulg + suf. -ui.
FULGU├ŹT s. n. Faptul de a fulgui; fulguial─â, fulguire. ÔÇô V. fulgui.
FULGU├Ź, pers. 3 fulguie╚Öte, vb. IV. Intranz. impers. A ninge cu fulgi rari. V├«ntul duduie ├«n horn. Afar─â fulguie╚Öte mereu. VLAHU╚Ü─é, O. A. II 57. ÔŚŐ Fig. (Cu precizarea subiectului) Fetele ├«n s─ârb─âtoare, Fulguiesc ca o ninsoare Pe verdea╚Ť─â, ├«n c├«mpii. BELDICEANU, P. 56.
fulgu├ş (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. fulgui├ę╚Öte, imperf. 3 sg. fulgui├í; conj. prez. 3 sg. s─â fulgui├ísc─â
fulgu├şt s. n.
fulgu├ş vb., ind. prez. 3 sg. fulgui├ę╚Öte, imperf. 3 sg. fulgui├í; conj. prez. 3 sg. fulgui├ísc─â
fulgu├şt s. n.
FULGU├ŹT s. v. fulguial─â.
A FULGU├Ź pers. 3 ~i├ę╚Öte intranz. 1) A ninge cu fulgi rari. 2) fig. A se mi╚Öca asemenea unor fulgi. [Sil. -gu-i] / fulg + suf. ~ui
fulgu├Č v. a ninge rar, a c─âdea fulgi de z─âpad─â.
f├║lgu─ş ╚Öi -─ş├ęsc v. intr. (d. fulg). Ning rar numa─ş cu c├«╚Ť─ş-va fulg─ş. V. impers. Fulgu─şe de ninsoare (Sov. 245).
FULGUIT s. (MET.) fulguială, fulguire, (Munt. și Olt.) prășcău. (A început o ploaie amestecată cu ~.)

Fulguit dex online | sinonim

Fulguit definitie

Intrare: fulgui
fulgui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: fulguit
fulguit substantiv neutru