Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

19 defini╚Ťii pentru fulgerare

FULGER├ü, f├║lger, vb. I. 1. Intranz. (La pers. 3) A se produce fulgere ├«n atmosfer─â. ÔŚŐ Expr. A tuna ╚Öi a fulgera = (despre oameni; ╚Öi la pers. 1) a face scandal; a tr├ónti ╚Öi a bufni. 2. Intranz. Fig. A sc├ónteia, a luci, a sclipi (ca un fulger). ÔÖŽ A se ivi sau a trece repede (ca fulgerul). 3. Tranz. Fig. A izbi pe cineva dobor├óndu-l cu o lovitur─â rapid─â ╚Öi puternic─â. ÔÖŽ A arunca asupra cuiva o privire iute ╚Öi t─âioas─â; a ╚Ťintui, a str─âpunge cu privirea. ÔÇô Lat. pop. fulgerare (= fulgurare).
FULGER├üRE, fulger─âri, s. f. 1. Ac╚Ťiunea de a fulgera ╚Öi rezultatul ei; lumin─â ca de fulger; sc├ónteiere, lucire, fulger─âtur─â. 2. Fig. Senza╚Ťie, durere scurt─â ╚Öi violent─â. 3. Fig. Durat─â scurt─â; clip─â, moment. ÔÇô V. fulgera.
FULGER├ü, f├║lger, vb. I. 1. Intranz. (La pers. 3) A se produce fulgere ├«n atmosfer─â. ÔŚŐ Expr. A tuna ╚Öi a fulgera = (despre oameni; ╚Öi la pers. 1) a face scandal; a tr├ónti ╚Öi a bufni. 2. Intranz. Fig. A sc├ónteia, a luci, a sclipi (ca un fulger). ÔÖŽ A se ivi sau a trece repede (ca fulgerul). 3. Tranz. Fig. A izbi pe cineva dobor├óndu-l cu o lovitur─â rapid─â ╚Öi puternic─â. ÔÖŽ A arunca asupra cuiva o privire iute ╚Öi t─âioas─â; a ╚Ťintui, a str─âpunge cu privirea. ÔÇô Lat. pop. fulgerare (= fulgurare).
FULGER├üRE, fulger─âri, s. f. 1. Ac╚Ťiunea de a fulgera ╚Öi rezultatul ei; lumin─â ca de fulger; sc├ónteiere, lucire, fulger─âtur─â. 2. Fig. Senza╚Ťie, durere scurt─â ╚Öi violent─â. 3. Fig. Durat─â scurt─â; clip─â, moment. ÔÇô V. fulgera.
FULGER├ü, f├║lger, vb. I. 1. Intranz. impers. A se produce fulgere ├«n atmosfer─â. Asupra noastr─â fulger─â, tr─âsne╚Öte ╚Öi bat puhoaiele. SADOVEANU, B. 7. Fulger─â din c├«nd ├«n c├«nd ╚Öi se lumineaz─â departe o dung─â de p─âdure. SAHIA, N. 26. O, cum fulger─â de stra╚Önic... groaznice tunete o s─â avem! NEGRUZZI, S. I 58. ÔŚŐ (Rar, cu precizarea unui subiect) De-ar veni luna lui mai, S─â-mi aud ceriul tun├«nd, S─â v─âd norii fulger├«nd. ALECSANDRI, P. P. 287. ÔŚŐ Expr. (Despre persoane) A tuna ╚Öi a fulgera = a face scandal, a tr├«nti ╚Öi a bufni. 2. Intranz. Fig. (Cu precizarea subiectului) A sc├«nteia, a luci, a sclipi (ca un fulger). ├Än lucirile amurgului, o╚Ťelele o╚Öteanului fulgerau. SADOVEANU, O. VII 57. O gondol─â fulger├«nd Cu fanarul ei cel ro╚Öu. MACEDONSKI, O. I 242. Pala-n aer fulgera, Capul m├«rz─âcesc zbura! ALECSANDRI, P. P. 114. ÔÖŽ (Cu pron. refl. ├«n dativ) A se ivi sau a trece repede (ca un fulger). Un g├«nd nebun deodat─â ├«i fulger─â prin minte. CO╚śBUC, P. II 96. Dr─âghici se f─âcu alb ca h├«rtia. ├Än spaima lui... se ag─â╚Ť─â de prima sc─âpare, o minciun─â ├«i fulger─â prin minte. VLAHU╚Ü─é, O. A. III 41. (Impers.). ├Ämi fulger─â o clip─â prin minte s─â fug la C├«mpulung. CAMIL PETRESCU, U. N. 257. ÔŚŐ Tranz. ├Äntr-o sear─â, l├«ng─â mucul de lum├«nare, Mitrea a sim╚Ťit c─â-l fulger─â ├«n╚Ťelegerea. SADOVRANU, M. C. 71. 3. Tranz. Fig. A izbi pe cineva, dobor├«ndu-l cu o lovitur─â repede ╚Öi puternic─â; a s─âgeta. V. tr─âsni. ├Äi alungau cazacii cu caii ╚Öi-i fulgerau cu s─âbiile. STANCU, D. 215. Am l─âsat calul la o parte ╚Öi am tras un foc ├«n v├«nt. ÔÇô S─â nu ├«ndr─âzne╚Öti s─â te mi╚Öti, c─â te fulger! SANDU-ALDEA, U. P. 73. Pe-un mal str─âin L-a fulgerat un bra╚Ť hain! CO╚śBUC, P. I 146. (Intranz.) Mi-adun puterile solare ╚śi fulger├«nd, dup─â un semn, Ca Arhimed, ├«n dep─ârtare, Aprind escadrele de lemn. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 25. ÔŚŐ (Cu sens atenuat; instrumentul ac╚Ťiunii este privirea, ochii) M─â fulgera c├«nd ╚Öi c├«nd cu privirea lui de friguri. SADOVEANU, O. VIII 21. Ana se ├«ntoarse din u╚Ö─â ╚Öi ├«l fulger─â cu privirea. C. PETRESCU, C. V. 236. Se scoal─â ├«n picioare teribil, nalt, seme╚Ť, ╚śi fulger─â armata cu-n ochi plin de dispre╚Ť. ALECSANDRI, P. III 347. (Intranz.) [Tom╚Öa] fulger─â scurt cu ochii spre o╚Ötenii c─ârun╚Ťi ai lui Mihai-vod─â pe care-i avea ├«n leaf─â. SADOVEANU, O. VII 17. ÔŚŐ (Ac╚Ťiunea este s─âv├«r╚Öit─â de al╚Ťi agen╚Ťi) B─âtr├«nul Nour, fulgerat de dambla, nu mai ie╚Öi dec├«t foarte rar din odaia lui. SADOVEANU, O. I 265. M-am pr─âbu╚Öit... ├Ämpins ├«n gol de-o tainic─â povar─â. Cum cade omul fulgerat de moarte. TOP├ÄRCEANU, B. 102. ÔÇô Prez. ind. ╚Öi: (rar) fulgereaz─â (EMINESCU, O. I 66).
FULGER├üRE, fulger─âri, s. f. 1. Lumin─â ca de fulger, sc├«nteiere, lucire. Pe-o vreme minunat─â, cu cer limpede de var─â, c-un asfin╚Ťit ├«nfl─âc─ârat care ├«ns├«ngera valurile Trotu╚Öului, toat─â lumea se sc─âlda ├«n fulger─âri de stropi, ├«n curcubeie de pulbere umed─â. SADOVEANU, O. VI 306. Flori albastre de cicoare, Fulger─âri de luciole. MACEDONSKI, O. I 163. 2. Fig. Senza╚Ťie, durere etc. scurt─â ╚Öi violent─â (ca fulgerul). ├Ämi treceau prin m─âruntaie fulger─âri de c─âldur─â ╚Öi frig. SADOVEANU, O. VI 12. ├Äi trecu prin g├«nd cu o fulgerare dureroas─â c─â-╚Öi bate joc de el. REBREANU, R. I 159. C├«╚Ťi nu cad mor╚Ťi sub fulgerarea unei spaime! MACEDONSKI. O. IV. 144. 3. Fig. Durat─â scurt─â, clip─â, moment. Simte c─â alunec─â ├«n jos... ├Äntr-o fulgerare vede cum lumea fuge de sub el. SAHIA, N. 34.
fulgerá (a ~) vb., ind. prez. 3 fúlgeră
fulgeráre s. f., g.-d. art. fulgerắrii; pl. fulgerắri
fulgerá vb., ind. prez. 3 sg. fúlgeră
fulgeráre s. f., g.-d. art. fulgerării; pl. fulgerări
r─âzb├│i-f├║lger s. n.
tren-f├║lger s. n.
FULGERÁ vb. (MET.) (pop.) a scăpăra, a străluci, (reg.) a sfulgera, (reg. fig.) a săgeta. (Afară ~, va ploua.)
A FULGER├ü1 f├║lger 1. intranz. 1) A se produce fulgere (├«n atmosfer─â). 2) fig. A ap─ârea pe nea╚Öteptate (ca un fulger). Un g├ónd ├«i fulger─â prin minte. 2. tranz. 1) (fiin╚Ťe, obiecte) A lovi tr─âsnetul; a detuna; a tr─âsni. 2) fig. A lovi iute ╚Öi cu putere. ÔŚŐ ~ cu privirea a arunca o privire rapid─â ╚Öi p─âtrunz─âtoare. 3) fig. A str─âpunge ca un fulger. L-a fulgerat o idee. /<lat. fulgerare
FULGER├üRE ~─âri f. 1) v. A FULGERA. 2) v. FULGER. 3) fig. Lumin─â de scurt─â durat─â (ca un fulger). 4) fig. Interval de timp foarte scurt; clip─â. 5) pop. Senza╚Ťie dureroas─â, violent─â, dar scurt─â. /v. a fulgera
fulger├á v. 1. a lumina cu fulgere: fig. ochii fulgerau EM.; 2. a lovi cu fulgerul, a tr─âsni: 3. a trece repede: fulger─â s─âgeata ÔÇÖn v├ónt AL.; fig. mii de idei ├«mi fulgerau prin g├ónd. [Lat. FULGERARE].
2) f├║lger, a -├í v. intr. (d. fulger 1 sa┼ş lat. fulgerare ├«ld. fulgurare; it. folgorare). Produc fulgere: Dumneze┼ş fulger─â. Fig. Trec r─âpede: o ide─şe v-a fulgerat pin cap. V. impers. Se produc fulgere: u─şte-te cum fulger─â! V. tr. Lovesc cu fulgeru or─ş cu alt lucru omor├«tor, tr─âsnesc: artileria-─ş fulgera pe du╚Öman─ş. Fig. Privesc amenin╚Ť─âtor, grozav: l-a fulgerat cu privirea. ÔÇô ├Än Serbia sf-.
FULGERA vb. (MET.) (pop.) a sc─âp─âra, a str─âluci, (reg.) a sfulgera, (reg. fig.) a s─âgeta. (Afar─â ~, va ploua.)
a tuna și a fulgera expr. a fi foarte furios; a face scandal.

Fulgerare dex online | sinonim

Fulgerare definitie

Intrare: fulgera
fulgera verb grupa I conjugarea I
Intrare: fulgerare
fulgerare substantiv feminin