Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

7 defini╚Ťii pentru fulger─âtur─â

FULGER─éT├ÜR─é, fulger─âturi, s. f. (Rar) Faptul de a fulgera; fulger, fulgerare. ÔÇô Fulgera + suf. -─âtur─â.
FULGER─éT├ÜR─é, fulger─âturi, s. f. (Rar) Faptul de a fulgera; fulger, fulgerare. ÔÇô Fulgera + suf. -─âtur─â.
FULGER─éT├ÜR─é, fulger─âturi, s. f. (Rar) Faptul de a fulgera; fulger, fulgerare. Ochii Frusinic─âi ├«╚Öi ├«ntunecar─â deodat─â privirile, ca o noapte ├«ntre dou─â fulger─âturi. MIHALE, O. 44. ÔŚŐ Fig. Sim╚Ťi privirile celorlal╚Ťi p├«n─â-n ad├«ncul inimii, ca pe o fulger─âtur─â de cu╚Ťit. V. ROM. decembrie 1951, 219.
fulger─ât├║r─â s. f., g.-d. art. fulger─ât├║rii; pl. fulger─ât├║ri
fulger─ât├║r─â s. f., g.-d. art. fulger─ât├║rii; pl. fulger─ât├║ri
fulgerătură f. 1. efectul fulgerării; 2. junghiu trecător: când se uita la om dihania, îl lovia fulgerătura ISP.
fulger─ât├║r─â f., pl. ─ş. Efectu fulgerulu─ş. Boal─â care te love╚Öte ca fulgeru, cum e epilepsia.

Fulger─âtur─â dex online | sinonim

Fulger─âtur─â definitie

Intrare: fulger─âtur─â
fulger─âtur─â substantiv feminin