fulgerător definitie

11 definiții pentru fulgerător

FULGERĂTÓR, -OÁRE, fulgerători, -oare, adj. 1. Iute (ca fulgerul), rapid. 2. Fig. (Despre privire) Rapid; pătrunzător. – Fulgera + suf. -ător.
FULGERĂTÓR, -OÁRE, fulgerători, -oare, adj. 1. Iute (ca fulgerul), rapid. 2. Fig. (Despre privire) Rapid; pătrunzător. – Fulgera + suf. -ător.
FULGERĂTÓR, -OÁRE, fulgerători, -oare, adj. 1. Repede (ca fulgerul), rapid. Îndată ce apărea pe ulițele satului, vestea se întindea fulgerătoare. SAHIA, N. 65. Căprioara își azvîrle picioarele în fugă fulgerătoare. GÎRLEANU, L. 25. ◊ (Adverbial) El asculta tremurător, Se aprindea mai tare Și s-arunca fulgerător, Se cufunda în mare. EMINESCU, O. I 168. 2. Fig. Pătrunzător. Îi aruncă o căutătură fulgerătoare. NEGRUZZI, S. I 322.
fulgerătór adj. m., pl. fulgerătóri; f. sg. și pl. fulgerătoáre
fulgerătór adj. m., pl. fulgerătóri; f. sg. și pl. fulgerătoáre
FULGERĂTÓR adj., adv. 1. adj. v. rapid. (Cu o mișcare ~oare...) 2. adj. v. vertiginos. 3. adj. v. brusc. 4. adv. v. deodată. 5. adj. v. subit.
FULGERĂTÓR1 adv. Ca fulgerul; cu iuțeală mare. /a fulgera + suf. ~ător
FULGERĂTÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care se răspândește repede; ca fulgerul. Veste ~oare. 2) Care se produce foarte repede; cu iuțeală mare. 3) fig. (despre priviri) Care este foarte scurt și pătrunzător. /a fulgera + suf. ~ător
fulgerător a. 1. care aruncă fulgere: Jupiter fulgerătorul; 2. încărcat de fulgere: nu vedeți cumpliții nori cum sosesc fulgerători? AL. 3. fig. grozav, amenințător: o privire fulgerătoare.
fulgerătór, -oáre adj. Care fulgeră. Fig. Instantaneŭ, súbit: moarte fulgerătoare. Amenințător, grozav: privirĭ fulgerătoare. Adv. În mod fulgerător: l-a privit fulgerător.
FULGERĂTOR adj., adv. 1. adj. iute, rapid. (Cu o mișcare ~...) 2. adj. amețitor, (precipitat, vertiginos. (O cădere ~.) 3. adj. brusc, spontan. (O reacție ~.) 4. adv. brusc, deodată, instantaneu, odată, repede, scurt, subit, (pop.) numai, (reg.) tîrla-mîrla. (~ se întoarce spre el și...) 5. adj. brusc, instantaneu, năprasnic, neașteptat, subit. (O moarte ~.)

fulgerător dex

Intrare: fulgerător
fulgerător adjectiv