Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

3 intr─âri

26 defini╚Ťii pentru fulare

FUL├ü, fulez, vb. I. Intranz. (Despre un corp ├«n rota╚Ťie) A se roti neregulat, av├ónd, pe l├óng─â mi╚Öcarea de rota╚Ťie, ╚Öi o mi╚Öcare pendular─â. ÔÇô Din fr. fouler.
FUL├üR, fulare, s. n. 1. F├ó╚Öie dreptunghiular─â dintr-o ╚Ťes─âtur─â sau dintr-o ├«mpletitur─â de l├ón─â, de m─âtase etc., care se poart─â ├«n jurul g├ótului. 2. ╚Ües─âtur─â u╚Öoar─â de m─âtase pentru rochii, cravate etc. ÔÇô Din fr. foulard.
FUL├üRE, ful─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a fula; mi╚Öcare pendular─â fa╚Ť─â de un plan perpendicular pe axa de rota╚Ťie a unui corp rotitor; b─âtaie frontal─â. ÔÇô V. fula.
FUL├ü, fulez, vb. I. Intranz. (Despre ro╚Ťi) A se roti neregulat, av├ónd, pe l├óng─â mi╚Öcarea de rota╚Ťie, ╚Öi o mi╚Öcare pendular─â. ÔÇô Din fr. fouler.[1]
FUL├üR, fulare, s. n. 1. F├ó╚Öie dreptunghiular─â dintr-o ╚Ťes─âtur─â sau dintr-o ├«mpletitur─â de l├ón─â, de m─âtase etc., care se poart─â ├«n jurul g├ótului. 2. ╚Ües─âtur─â u╚Öoar─â de m─âtase pentru rochii, cravate etc. ÔÇô Din fr. foulard.
FUL├üRE, ful─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a fula; mi╚Öcare pendular─â fa╚Ť─â de un plan perpendicular pe axa de rota╚Ťie a unui corp rotitor; b─âtaie frontal─â. ÔÇô V. fula.
FULÁR, fulare, s. n. 1. Obiect de îmbrăcăminte constînd dintr-o fîșie dreptunghiulară (uneori pătrată sau triunghiulară) de lînă, mătase etc., care se poartă la gît. Își puse fularul cafeniu. CAMIL PETRESCU, P. V. 8. 2. Țesătură ușoară de mătase pentru rochii, cravate etc. La o altă masă mare erau vreo două familii cu fete frumoase, îmbrăcate... în jerseuri sau fulare colorate. CAMIL PETRESCU, P. 125.
fulá (a ~) vb., ind. prez. 3 fuleáză
fulár s. n., pl. fuláre
fuláre s. f., g.-d. art. fulắrii; pl. fulắri
fulá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. fuleáză
fulár s. n., pl. fuláre
fuláre s. f., g.-d. art. fulării; pl. fulări
FULÁR s. (rar) șal. (Purta un ~ la gât.)
FUL├ü vb. I. intr. (Despre ro╚Ťi) A se roti neregulat, av├ónd pe l├óng─â mi╚Öcarea de rota╚Ťie ╚Öi o mi╚Öcare pendular─â. [< fr. fouler].
FULÁR s.n. 1. Țesătură ușoară de mătase. 2. Fâșie (dreptunghiulară) de lână, de mătase etc. care se poartă în jurul gâtului. [Pl. -re, var. fulard s.n. / < fr. foulard].
FULÁRE s.f. Faptul de a fula. [< fula].
FUL├ü vb. intr. (despre ro╚Ťi) a se roti neregulat, av├ónd o mi╚Öcare pendular─â. (< fr. fouler)
FUL├üR s. n. 1. ╚Ťes─âtur─â u╚Öoar─â de m─âtase. 2. f├ó╚Öie de l├ón─â, m─âtase etc. care se poart─â ├«n jurul g├ótului. (< fr. foulard)
ful├ír (ful├íre), s. n. ÔÇô F├«╚Öie de de material care se poart─â ├«n jurul g├«tului. Fr. foulard.
A FUL├ü pers. 3 ~e├íz─â intranz. (despre ro╚Ťi) A se roti neregulat, av├ónd, pe l├óng─â o mi╚Öcare de rota╚Ťie ╚Öi o mi╚Öcare pendular─â. /<fr. fouler
FUL├üR ~e n. 1) F├ó╚Öie dreptunghiular─â dintr-o ╚Ťes─âtur─â sau dintr-o ├«mpletitur─â, care se poart─â ├«n jurul g├ótului (pentru a-l ap─âra de frig.) 2) ╚Ües─âtur─â sub╚Ťire ╚Öi moale de m─âtase. /<fr. foulard
fular n. basma de m─âtase (= fr. foulard).
*ful├írd ╚Öi -├ír n. (fr. foulard). Un fel de stof─â u╚Öoar─â de matas─â p. batiste, cravate ╚Ö. a. Basma cu care te leg─ş la g├«t. V. ba─şder.
FULAR s. (rar) șal. (Purta un ~ la gît.)
FUL├üRE (< fula) s. f. 1. Mi╚Öcare pendular─â a unui corp rotitor fa╚Ť─â de un plan perpendicular pe axa lui de rota╚Ťie (ex. f. ro╚Ťilor unui vehicul); b─âtaie frontal─â. 2. (AV.) Fenomen caracterizat prin apari╚Ťia unei oscila╚Ťii divergente a structurii avionului care, dep─â╚Öind viteza critic─â, duce la dezintegrarea exploziv─â a acestuia.

Fulare dex online | sinonim

Fulare definitie

Intrare: fula
fula verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: fulare
fulare substantiv feminin
Intrare: fular
fular substantiv neutru