fulare definitie

3 intrări

26 definiții pentru fulare

FULÁ, fulez, vb. I. Intranz. (Despre un corp în rotație) A se roti neregulat, având, pe lângă mișcarea de rotație, și o mișcare pendulară. – Din fr. fouler.
FULÁR, fulare, s. n. 1. Fâșie dreptunghiulară dintr-o țesătură sau dintr-o împletitură de lână, de mătase etc., care se poartă în jurul gâtului. 2. Țesătură ușoară de mătase pentru rochii, cravate etc. – Din fr. foulard.
FULÁRE, fulări, s. f. Acțiunea de a fula; mișcare pendulară față de un plan perpendicular pe axa de rotație a unui corp rotitor; bătaie frontală. – V. fula.
FULÁ, fulez, vb. I. Intranz. (Despre roți) A se roti neregulat, având, pe lângă mișcarea de rotație, și o mișcare pendulară. – Din fr. fouler.[1]
FULÁR, fulare, s. n. 1. Fâșie dreptunghiulară dintr-o țesătură sau dintr-o împletitură de lână, de mătase etc., care se poartă în jurul gâtului. 2. Țesătură ușoară de mătase pentru rochii, cravate etc. – Din fr. foulard.
FULÁRE, fulări, s. f. Acțiunea de a fula; mișcare pendulară față de un plan perpendicular pe axa de rotație a unui corp rotitor; bătaie frontală. – V. fula.
FULÁR, fulare, s. n. 1. Obiect de îmbrăcăminte constînd dintr-o fîșie dreptunghiulară (uneori pătrată sau triunghiulară) de lînă, mătase etc., care se poartă la gît. Își puse fularul cafeniu. CAMIL PETRESCU, P. V. 8. 2. Țesătură ușoară de mătase pentru rochii, cravate etc. La o altă masă mare erau vreo două familii cu fete frumoase, îmbrăcate... în jerseuri sau fulare colorate. CAMIL PETRESCU, P. 125.
fulá (a ~) vb., ind. prez. 3 fuleáză
fulár s. n., pl. fuláre
fuláre s. f., g.-d. art. fulắrii; pl. fulắri
fulá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. fuleáză
fulár s. n., pl. fuláre
fuláre s. f., g.-d. art. fulării; pl. fulări
FULÁR s. (rar) șal. (Purta un ~ la gât.)
FULÁ vb. I. intr. (Despre roți) A se roti neregulat, având pe lângă mișcarea de rotație și o mișcare pendulară. [< fr. fouler].
FULÁR s.n. 1. Țesătură ușoară de mătase. 2. Fâșie (dreptunghiulară) de lână, de mătase etc. care se poartă în jurul gâtului. [Pl. -re, var. fulard s.n. / < fr. foulard].
FULÁRE s.f. Faptul de a fula. [< fula].
FULÁ vb. intr. (despre roți) a se roti neregulat, având o mișcare pendulară. (< fr. fouler)
FULÁR s. n. 1. țesătură ușoară de mătase. 2. fâșie de lână, mătase etc. care se poartă în jurul gâtului. (< fr. foulard)
fulár (fuláre), s. n. – Fîșie de de material care se poartă în jurul gîtului. Fr. foulard.
A FULÁ pers. 3 ~eáză intranz. (despre roți) A se roti neregulat, având, pe lângă o mișcare de rotație și o mișcare pendulară. /<fr. fouler
FULÁR ~e n. 1) Fâșie dreptunghiulară dintr-o țesătură sau dintr-o împletitură, care se poartă în jurul gâtului (pentru a-l apăra de frig.) 2) Țesătură subțire și moale de mătase. /<fr. foulard
fular n. basma de mătase (= fr. foulard).
*fulárd și -ár n. (fr. foulard). Un fel de stofă ușoară de matasă p. batiste, cravate ș. a. Basma cu care te legĭ la gît. V. baĭder.
FULAR s. (rar) șal. (Purta un ~ la gît.)
FULÁRE (< fula) s. f. 1. Mișcare pendulară a unui corp rotitor față de un plan perpendicular pe axa lui de rotație (ex. f. roților unui vehicul); bătaie frontală. 2. (AV.) Fenomen caracterizat prin apariția unei oscilații divergente a structurii avionului care, depășind viteza critică, duce la dezintegrarea explozivă a acestuia.

fulare dex

Intrare: fula
fula verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: fulare
fulare substantiv feminin
Intrare: fular
fular substantiv neutru