FUIORÁȘ, fuiorașe, s. n. Diminutiv al lui fuior. [Pr.: fu-io-] – Fuior + suf. -aș.

FUIORÁȘ, fuiorașe, s. n. Diminutiv al lui fuior. [Pr.: fu-io-] – Fuior + suf. -aș.

FUIORÁȘ, fuiorașe, s. n. Diminutiv al lui fuior. Pînă mîne dimineață vei toarce fuiorașele acestea de in. RETEGANUL, P. I 54. ◊ Fig. Mitraliera... scotea din țeavă un fuioraș albastru de fum. CAMILAR, N. I 125.

fuioráș s. n., pl. fuioráșe

fuioráș s. n. (sil. fu-io-), pl. fuioráșe