fuguire definitie

2 intrări

8 definiții pentru fuguire

FUGUÍ, fuguiesc, vb. IV. Tranz. 1. A înnădi furnire prin rosturi drepte. 2. A îndrepta muchiile unei piese de lemn prin rindeluire. – Cf. germ. fügen.
FUGUÍRE, fuguiri, s. f. Acțiunea de a fugui și rezultatul ei. – V. fugui.
FUGUÍ, fuguiesc, vb. IV. Tranz. 1. A înnădi furnire prin rosturi drepte. 2. A îndrepta muchiile unei piese de lemn prin rindeluire. – Cf. germ. fügen.
FUGUÍRE, fuguiri, s. f. Acțiunea de a fugui și rezultatul ei. – V. fugui.
fuguí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fuguiésc, imperf. 3 sg. fuguiá; conj. prez. 3 să fuguiáscă
fuguíre s. f., g.-d. art. fuguírii; pl. fuguíri
fuguí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fuguiésc, imperf. 3 sg. fuguiá; conj. prez. 3 sg. și pl. fuguiáscă
fuguíre s. f., g.-d. art. fuguírii; pl. fuguíri

fuguire dex

Intrare: fugui
fugui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: fuguire
fuguire substantiv feminin