Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 874820:

FUGUÍ, fuguiesc, vb. IV. Tranz. 1. A înnădi furnire prin rosturi drepte. 2. A îndrepta muchiile unei piese de lemn prin rindeluire. – Cf. germ. fügen.

fugui definitie

fugui dex