fuguță definitie

5 definiții pentru fuguță

FUGÚȚĂ, fuguțe, s. f. Diminutiv al lui fugă1. ♦ (Adverbial, în forma fuguța) Degrabă, fuga! ◊ Expr. A da fuguța = a se duce repede; a fugi. Fuga-fuga = foarte repede, repede de tot. – Fugă1 + suf. -uță.
FUGÚȚĂ, fuguțe, s. f. Diminutiv al lui fugă1 ♦ (Adverbial, în forma fuguța) Degrabă, fuga! ◊ Expr. A da fuguța = a se duce repede; a fugi. Fuguța-fuguța = foarte repede, repede de tot. – Fugă1 + suf. -uță.
FUGÚȚĂ s. f. Diminutiv al lui fugă. A tras o fuguță pînă acasă. ♦ (Adverbial, în forma fuguța) Fuga, degrabă. Leana lu Lică plecă fuguța în grădină, mișcîndu-și greu trupul plinuț. V. ROM. decembrie 1951, 201. (Expr.) A da fuguța = a fugi, a se duce repede. Au dat cocoșelul fuguța la dînsul. SBIERA, P. 295. Fuga-fuguța = repede-repede.
fugúță s. f., g.-d. art. fugúței; pl. fugúțe
fugúță s. f., g.-d. art. fugúței; pl. fugúțe

fuguță dex

Intrare: fuguță
fuguță substantiv feminin