fugarnic definitie

6 definiții pentru fugarnic

FUGÁRNIC, -Ă, fugarnici, -ce, adj. (Rar) Fugitiv, nestatornic. ♦ (Substantivat) Animal (în special cal) care fuge, care este silit să fugă. – Fugar + suf. -nic.
FUGÁRNIC, -Ă, fugarnici, -ce, adj. (Rar) Fugitiv, nestatornic. ♦ (Substantivat) Animal (în special cal) care fuge, care este silit să fugă. – Fugar + suf. -nic.
FUGÁRNIC, -Ă, fugarnici, -e, adj. Fugitiv, nestatornic. Desfacerea de trecut, ieșirea într-un veac nou al lumii. Toate acestea clipeau în Cocor ca lumini fugarnice și învălmășite. SADOVEANU, M. C. 211. ♦ (Substantivat) Animal (în special cal) care fuge, care este silit să fugă. [Căprioara] privește și în sufletul ei de fugarnică încolțește un simțămînt stăruitor de milă! GÎRLEANU, L. 25. Voinicul dă pinten, Fugarnicul sprinten Pornește, săgeată. IOSIF, P. 81.
fugárnic (rar) adj. m., pl. fugárnici; f. fugárnică, pl. fugárnice
fugárnic adj. m., pl. fugárnici; f. sg. fugárnică, pl. fugárnice
FUGÁRNIC ~că (~ci, ~ce) și substantival rar (mai ales despre cai) Care este destinat pentru fugă. /fugar + suf. ~nic

fugarnic dex

Intrare: fugarnic
fugarnic adjectiv