Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru fugaci

FUG├üCI, -CE, fugaci, -ce, adj., s. m. 1. Adj. (Despre cai) Bun alerg─âtor, iute la fug─â; fugar. ÔÖŽ (Substantivat, m.) Cal. 2. Adj. Fig. (Livr.) Trec─âtor, fugitiv. 3. S. m. Nume dat mai multor specii de p─âs─âri migratoare de m─ârimea unui porumbel, cu picioarele lungi ╚Öi foarte iu╚Ťi, bune alerg─âtoare. ÔÇô Lat. fugax, -acis. Cf. fr. fugace.
FUG├üCI, -CE, fugaci, -ce, adj., s. m. 1. Adj. (Despre cai) Bun alerg─âtor, iute la fug─â; fugar. ÔÖŽ (Substantivat, m.) Cal. 2. Adj. Fig. (Livr.) Trec─âtor, fugitiv. 3. S. m. Nume dat mai multor specii de p─âs─âri migratoare de m─ârimea unui porumbel, cu picioarele lungi ╚Öi foarte iu╚Ťi, bune alerg─âtoare. ÔÇô Lat. fugax, -acis. Cf. fr. fugace.
FUG├üCI, -E, fugaci, -e, adj. (Despre cai) Bun alerg─âtor, iute la fug─â. Cai mai buni ╚Öi mai fugaci. TEODORESCU, P. P. 177. Voinic nebun pe-un cal fugaci. ╚śEZ. IV 11. ÔÖŽ (Substantivat) Cal. Ilie Buz─ârlan, disp─ârut o clip─â, se ├«ntorcea c─âlare pe un fugaci scurt ╚Öi voinic ca ╚Öi d├«nsul, ca din p─âm├«nt crescut. SADOVEANU, O. I 516.
fugáci1 adj. m., pl. fugáci; f. sg. și pl. fugáce
fugáci2 s. m., pl. fugáci
fugáci adj. m., s. m., pl. fugáci; f. sg. și pl. fugáce
FUGÁCI adj. v. fugar, fugitiv, trecător.
FUGÁCI s. v. ciurlan, salcicorn, săricică.
FUGÁCI ~e adj. 1) și substantival (despre cai) Care aleargă iute; bun de fugă. 2) fig. rar De scurtă durată; fugitiv. /<lat. fugax, ~acis
fugaciu a. care fuge iute: copii fugaci ISP. [Lat. FUGACEM].
fug├íc─ş, -ce adj., pl. tot a╚Öa, ca sugac─ş. Care fuge bine, r─âpede: ca─ş fugac─ş.
fugaci adj. v. FUGAR. FUGITIV. TREC─éTOR.
fugaci s. v. CIURLAN. SALCICORN. S─éRICIC─é.

Fugaci dex online | sinonim

Fugaci definitie

Intrare: fugaci (adj.)
fugaci adjectiv
Intrare: fugaci (s.m.)
fugaci substantiv masculin