Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

8 defini╚Ťii pentru fug─âtor

FUG─éT├ôR, -O├üRE, fug─âtori, -oare, adj. (Rar) 1. Care fuge mult sau repede. 2. Care trece repede, care are o existen╚Ť─â efemer─â. ÔÇô Fugi + suf. -─âtor.
FUG─éT├ôR, -O├üRE, fug─âtori, -oare, adj. (Rar) 1. Care fuge mult sau repede. 2. Care trece repede, care are o existen╚Ť─â efemer─â. ÔÇô Fugi + suf. -─âtor.
FUG─éT├ôR, -O├üRE, fug─âtori, -oare, adj. (Rar) 1. Care fuge mult sau repede. (Fig.) Cern─â fug─âtoare, Ap─â curg─âtoare, S─â nu m─â r─âpui Ci-adev─âr s─â-mi spui Pe unde s─â trec Drumul s─â-mi aleg? TEODORESCU, P. P. 416. 2. Care trece repede, care are o existen╚Ť─â efemer─â. ├Äntinderile oarbe tremurau cu r─âstimpuri scurte de ├«ntuneric... sub lic─âririle fug─âtoare ╚Öi iu╚Ťi ale focului ceresc. HOGA╚ś, M. N. 176.
fugătór (rar) adj. m., pl. fugătóri; f. sg. și pl. fugătoáre
fugătór adj. m., pl. fugătóri; f. sg. și pl. fugătoáre
FUGĂTÓR adj. v. fugar, fugitiv, trecător.
fug─âtor a. care fuge repede: norocul fug─âtor AL., via╚Ť─â fug─âtoare BOL.
fug─âtor adj. v. FUGAR. FUGITIV. TREC─éTOR.

Fug─âtor dex online | sinonim

Fug─âtor definitie

Intrare: fug─âtor
fug─âtor adjectiv