Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

18 defini╚Ťii pentru fug─ârire

FUG─éR├Ź, fug─âresc, vb. IV. Tranz. A urm─âri pe cineva fugind ├«n urma lui, a pune pe fug─â1; a goni, a alerga. ÔÖŽ Refl. recipr. (Despre dou─â sau mai multe fiin╚Ťe) A fugi unul dup─â altul. ÔÇô Fug─â1 + suf. -─âri.
FUG─éR├ŹRE, fug─âriri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) fug─âri ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. fug─âri.
FUG─éR├Ź, fug─âresc, vb. IV. Tranz. A urm─âri pe cineva fugind ├«n urma lui, a pune pe fug─â1; a goni, a alerga. ÔÖŽ Refl. recipr. (Despre dou─â sau mai multe fiin╚Ťe) A fugi unul dup─â altul. ÔÇô Fug─â1 + suf. -─âri.
FUG─éR├ŹRE, fug─âriri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) fug─âri ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. fug─âri.
FUG─éR├Ź, fug─âresc, vb. IV. Tranz. A urm─âri pe cineva fugind ├«n urma lui, a pune pe fug─â. ├Äl fug─ârea o ceat─â de b─âie╚Ťandri zdren╚Ť─âro╚Öi. DUMITRIU, N. 112. Se iau droaie dup─â el ╚Öi-l fug─âresc. SEVASTOS, N. 238. ╚śi de-or afla undeva iapa babei ascuns─â... s-o fug─âreasc─â c─âtr─â mal. SBIERA, P. 61. ÔŚŐ Refl. (Rar) Ni-i r├«nduit s─â ne fug─ârim dup─â... copil─â. SADOVEANU, O. VII 31. ÔŚŐ Refl. reciproc. (Poetic) Fulgii se fug─âreau nebune╚Öte de-a curmezi╚Öul v─âzduhului. DUMITRIU, V. L. 92.
FUG─éR├ŹRE, fug─âriri, s. f. Ac╚Ťiunea de a fug─âri. Fug─ârirea inamicului.
fug─âr├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. fug─âr├ęsc, imperf. 3 sg. fug─âre├í; conj. prez. 3 s─â fug─âre├ísc─â
fug─âr├şre s. f., g.-d. art. fug─âr├şrii; pl. fug─âr├şri
fug─âr├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. fug─âr├ęsc, imperf. 3 sg. fug─âre├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. fug─âre├ísc─â
fug─âr├şre s. f., g.-d. art. fug─âr├şrii; pl. fug─âr├şri
FUG─éR├Ź vb. 1. a alerga, a goni. (├Äl ~ prin toat─â curtea.) 2. a h─âitui, a urm─âri, (rar) a prigoni, (├«nv. ╚Öi reg.) a pripi, (prin Transilv.) a p─âfuga, a poteri. (A ~ armata du╚Öman─â p├ón─â la Vaslui.)
FUG─éR├ŹRE s. h─âituial─â, h─âituire, urm─ârire. (~ cuiva pentru a-l prinde.)
A FUG─éR├Ź ~├ęsc tranz. (fiin╚Ťe) 1) A face s─â fug─â, alerg├ónd din urm─â; a pune pe fug─â urm─ârind; a goni. 2) (fiin╚Ťe) A for╚Ťa s─â plece (├«n alt─â parte); a da afar─â; a alunga; a goni; a izgoni. /fug─â + suf. ~─âri
A SE FUG─éR├Ź m─â ~├ęsc intranz. A se urm─âri ├«n joac─â; a fugi unul dup─â altul. /fug─â + suf. ~─âri
fug─âr├Č v. a pune pe fug─â.
fug─âr├ęsc v. tr. (d. fugar. Urm─âresc fugind: cavaleria l-a fug─ârit pe du╚Öman. V. refl. Olt. M─â refugiez: izbe╚Öte cu b├«ta ├«ntrÔÇÖo c─âp─â╚Ť├«n─â de cal, unde se fug─ârise moro─şu (╚śez. 1922, 54).
FUGĂRI vb. 1. a alerga, a goni. (Îl ~ prin toată curtea.) 2. a hăitui, a urmări, (rar) a prigoni, (înv. și reg.) a pripi, (prin Transilv.) a păfuga, a poteri. (L-a ~ pînă la Vaslui.)
FUG─éRIRE s. h─âituial─â, h─âituire, urm─ârire. (~ cuiva pentru a-l prinde.)

Fug─ârire dex online | sinonim

Fug─ârire definitie

Intrare: fug─âri
fug─âri verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: fug─ârire
fug─ârire substantiv feminin