Dicționare ale limbii române

3 definiții pentru fucie

fucíe (-íi), s. f. – Butoiaș. – Var. fîcie, fusie. Sb. fučija (Lacea, Dacor., III, 750; DAR). În Banat și Olt.
fúcie s.f. (reg.) vas de lemn în formă de butoi.
fucíe f. (turc. fyčy, cĭubăr de cules strugurĭ, butoĭaș, de unde și alb. fuči și sîrb. fúčija, cĭubăr). Vs. Cĭubăr: Icĭ e dealu, icĭ e via. Mă ĭubeam an cu Maria și beam vinu cu fucia (Neam. Rom. Pop. 6, 432). Olt. Trans. sud. (fúcie și fî́cie, în Meh. fucíe). Butoĭaș, fedeleș (de la 2-10 litrĭ). Ban. (fúcie). Cĭubăru’n care se scurge rachiu din cazan. – Și fîcíŭ n., pl. e și urĭ (Gorj), fedeleș.

fucie definitie

fucie dex