fuște definitie

2 intrări

10 definiții pentru fuște

FÚȘTE, fuști, s. f. (Înv.) Suliță de lemn cu vârful de fier; lance. – Lat. fustis.
FÚȘTE, fuști, s. f. (Înv.) Suliță de lemn cu vârful de fier; lance. – Lat. fustis.
fúște (înv.) s. f., g.-d. art. fúștii; pl. fuști
fúște s. f., g.-d. art. fúștii; pl. fuști
FÚȘTE s. v. bâtă, ciomag, lance, măciucă, suliță.
fúște (-e), 1. (Înv.) Bîtă, par, prăjină. – 2. (Înv.) Suliță, lance. – Var. fuștiu. Mr. fuște, megl. fușt. Lat. fustis (Pușcariu 690; Candrea-Dens., 704; DAR), cf. it. fusto, fr. fût. Cf. și fuscel. – Der. fuștaș (var. fustaș), s. m. (sulițaș, soldat de infanterie, înarmat cu spadă și lance, care slujea la Sfat și la Palat; proveneau din anumite locuri obligați să îndeplinească acest serviciu și slujeau timp de o lună).
FUȘTE ~i f. înv. Suliță de lemn, având la capăt un vârf de fier; lance. /<lat. fustis
fúște m., pl. fuștĭ (lat. fústis, băț, cĭomag; it. fusto, cotor, fr. fût, condac, patu puștiĭ. V. fuștel, prefuste, afet). Vechĭ. Cĭomag. Suliță. – Și fușt, n., pl. furĭ. – Și azĭ în Rț. fuște, m., fuștel (la ceapă și la războĭu de țesut).
fuște s. v. BÎTĂ. CIOMAG. LANCE. MĂCIUCĂ. SULIȚĂ.
FUȘTE subst. 1. Fuște, Bucur (Șchei I); -a (Ard). 2. Fuști, Sofronie, mold. (Bal VI); -lă (Cat mold II). 3. Fuștele, Luca, mold. (Glos; 17 A V 236; C Neamț II 14). 4. Fustașul Ift., 1786 (Gorovei, Folticenii 14); – Ion (Î Div); – fam. (Sur XIII) < fustaș „lăncier” (DLR). 5. Fîște, S. (Bîr III), cf. varianta fîștiu = fuște.

fuște dex

Intrare: fuște
fuște substantiv feminin
Intrare: Fuște
Fuște