FRĂSUÍ, frăsuiesc, vb. IV. Refl. și intranz. (Regional) A se plînge, a se boci, a se văicări. Ce te glăsuiești, Ce te frăsuiești... Lacrăma de-ți curge?... – Cum n-oi glăsui, Cum n-oi frăsui? TEODORESCU, P. P. 390.