FRĂGEZÍME s. f. Însușirea de a fi fraged; prospețime, delicatețe, finețe, gingășie. Cu toată frăgezimea lor nici puii de mai fripți nu avuseseră trecere și rămăseseră în farfurii abia atinși. CAMIL PETRESCU, N. 158. Florile [cîmpiei Mărășeștilor] n-au mirosul și frăgezimea adevăratelor ierburi. SAHIA, N. 18.