Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

7 defini╚Ťii pentru frustrator

FRUSTRAT├ôR, -O├üRE, frustratori, -oare, s. m. ╚Öi f., adj. (Persoan─â) care frustreaz─â; p─âgubitor; p. ext. ├«n╚Öel─âtor. ÔÇô Frustra + suf. -ator.
FRUSTRAT├ôR, -O├üRE, frustratori, -oare, s. m. ╚Öi f., adj. (Persoan─â) care frustreaz─â; p─âgubitor; p. ext. ├«n╚Öel─âtor. ÔÇô Frustra + suf. -ator.
frustratór adj. m., pl. frustratóri; f. sg. și pl. frustratoáre
FRUSTRATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care pricinuiește o pagubă, care împiedică exercitarea unui drept; păgubitor. [Cf. fr. frustrateur].
FRUSTRAT├ôR, -O├üRE adj. care pricinuie╚Öte o pagub─â, ├«mpiedic─â exercitarea unui drept; care este cauza unei frustra╚Ťii; frustrant. (< fr. frustrateur)
FRUSTRATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival (despre persoane) Care frustrează; care aduce pagube. /a frustra + suf. ~ător
frustrator a. Jur. făcut pentru a frustra, a eluda, a câștiga timp.

Frustrator dex online | sinonim

Frustrator definitie

Intrare: frustrator (adj.)
frustrator adjectiv
Intrare: frustrator (s.m.)
frustrator substantiv masculin