frustrator definitie

7 definiții pentru frustrator

FRUSTRATÓR, -OÁRE, frustratori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care frustrează; păgubitor; p. ext. înșelător. – Frustra + suf. -ator.
FRUSTRATÓR, -OÁRE, frustratori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care frustrează; păgubitor; p. ext. înșelător. – Frustra + suf. -ator.
frustratór adj. m., pl. frustratóri; f. sg. și pl. frustratoáre
FRUSTRATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care pricinuiește o pagubă, care împiedică exercitarea unui drept; păgubitor. [Cf. fr. frustrateur].
FRUSTRATÓR, -OÁRE adj. care pricinuiește o pagubă, împiedică exercitarea unui drept; care este cauza unei frustrații; frustrant. (< fr. frustrateur)
FRUSTRATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival (despre persoane) Care frustrează; care aduce pagube. /a frustra + suf. ~ător
frustrator a. Jur. făcut pentru a frustra, a eluda, a câștiga timp.

frustrator dex

Intrare: frustrator (adj.)
frustrator adjectiv
Intrare: frustrator (s.m.)
frustrator substantiv masculin