frust definitie

12 definiții pentru frust

FRUST, -Ă, fruști, -ste, adj. 1. (Despre monede și medalii sau despre relieful sculpturilor) Șters de uzura vremii, tocit. 2. Fig. Brut, neprelucrat, natural, simplu, rudimentar. – Din fr. fruste.
FRUST, -Ă, fruști, -ste, adj. (Livr.). 1. (Despre monede și medalii sau despre relieful sculpturilor) Șters de uzura vremii, tocit. 2. Fig. Brut, neprelucrat, natural, simplu, rudimentar. – Din fr. fruste.
FRUST, -Ă, fruști, -ste, adj. (Franțuzism) 1. (Despre monede și medalii sau despre relieful sculpturilor) Tocit de uzura vremii, șters. Medalie frustă. 2. Fig. Natural, nelucrat, simplu, rudimentar. Din toată această vînturare a ierbii de munte... aerul e tot plin de mireasma, atît de suavă și de frustă, a fînului cosit. BOGZA, C. O. 324.
frust adj. m., pl. fruști; f. frústă, pl. frúste
frust adj. m., pl. fruști; f. sg. frústă, pl. frúste
FRUST adj. v. natural, rudimentar, sălbatic, simplu.
FRUST, -Ă adj. 1. (Despre monede, medalii, sculpturi) Tocit, șters de vreme. 2. (Fig.) Rustic; nelucrat, natural, simplu. [< fr. fruste, cf. it. frusto – uzat].
FRUST, -Ă adj. 1. (despre monede, medalii) tocit, șters de vreme. 2. (fig.) brut, nelucrat, rudimentar, simplu. (< fr. fruste)
FRUST ~stă (~ști, ~ste) 1) (despre monede, medalii, sculpturi etc.) Care s-a tocit de vreme. 2) fig. Care nu este prelucrat; brut. /<fr. fruste
frust a. se zice de o monedă sau medalie cu suprafața ștearsă.
*frust, -ă adj. (fr. fruste, d. it. frusto, uzat, ferfenițit, d. lat. frustum, sfărămătură). Șters de vechime: medalie frustă. Fig. Grosolan, necĭoplit: stil frust. Adv. A scrie frust.
frust adj. v. NATURAL. RUDIMENTAR. SĂLBATIC. SIMPLU.

frust dex

Intrare: frust
frust adjectiv