FRUNZÚCĂ, frunzuci, s. f. (Pop.) Frunzuliță. – Frunză + suf. -ucă.

FRUNZÚCĂ, frunzuci, s. f. (Pop.) Frunzuliță. – Frunză + suf. -ucă.

FRUNZÚCĂ, frunzuci, s. f. (Regional) Frunzuliță. Ia, te strigă badea-n frunze, În frunzuca mărului, Pe malu pîrăului. ȘEZ. I 211.

frunzúcă (pop.) s. f., g.-d. art. frunzúcii; pl. frunzúci

frunzúcă s. f., g.-d. art. frunzúcii; pl. frunzúci

FRUNZÚCĂ s. v. frunzișoară.

frunzucă s. v. FRUNZIȘOARĂ.