frunzar definitie

10 definiții pentru frunzar

FRUNZÁR, frunzare, s. n. 1. Desiș format din crengile pline de frunze ale unui copac sau ale unor tufe. 2. Umbrar făcut din crengi bogate. 3. Frunze uscate, servind ca așternut sau nutreț pentru vite. [Pl. și: (m.) frunzari] – Frunză + suf. -ar.
FRUNZÁR, frunzare, s. n. 1. Desiș format din crengile pline de frunze ale unui copac sau ale unor tufe. 2. Umbrar făcut din crengi bogate. 3. Frunze uscate, servind ca așternut sau nutreț pentru vite. [Pl. și: (m.) frunzari] – Frunză + suf. -ar.
FRUNZÁR, frunzare, s. n. 1. Desiș format din crengile pline de frunze ale unui copac sau ale unor tufe. La vadul oierilor Se leagănă holdele, Se pîrguie roadele, Șopotesc frunzarele Și rodesc ogoarele. DEȘLIU, N. 31. Colo-ntr-un frunzar Galben în lumină, Stă pe-o creangă de arțar Pasăre străină. TOPÎRCEANU, S. A. 16. 2. Umbrar făcut din crengi bogate. Mă oprii supt un frunzar de păr sălbatic. SADOVEANU, P. S. 242. Fagii și carpenii acopereau cu un lung frunzar poteca noastră. GALACTION, O. I 205. Tot pe mal ședea, Și mînca și bea, Sub verde frunzar De crengi de stejar. ALECSANDRI, P. P. 116. 3. Frunze uscate folosite ca așternut pentru vite, ca nutreț etc. Umbla... pînă cine știe unde, s-aducă vitelor niște frunzar îngălbenit. CAMILAR, TEM. 306. – Pl. și: (s. m.) frunzari (SEVASTOS, N. 47, CREANGĂ, P. 29, ALECSANDRI, T. 60).
frunzár s. n., pl. frunzáre
frunzár s. n., pl. frunzáre
FRUNZÁR s. v. mai.
FRUNZÁR ~e n. 1) Creangă de copac cu tot cu frunze. 2) Adăpost făcut din asemenea crengi. 3) rar Crengi cu frunze uscate care servesc drept așternut sau nutreț pentru unele animale. /frunză + suf. ~ar
frunzar n. adăpost din frunze.
frunzár n., pl. e (d. frunză). 1. Frunziș, desiș de frunze: s’a lăsat pe frunzare cu capu supt mîna dreaptă (Sadov. VR. 1928, 1, 52 și 7, 11). 2. Adăpost orĭ umbrar de frunze. 3. Depozit de frunziș ca să fie întrebuințat ca nutreț în aniĭ în care nu se face fîn. 4. Masc. Mold. Creangă cu frunze: ursu stătea ascuns supt cĭoate și frunzarĭ. 5. Rar. Florar, luna Maĭ. V. crăngar.
frunzar s. v. MAI.

frunzar dex

Intrare: frunzar
frunzar 2 s.m. substantiv masculin
frunzar 1 s.n. substantiv neutru