frunzări definitie

12 definiții pentru frunzări

FRUNZĂRÍ, frunzăresc, vb. IV. Tranz. A întoarce repede foile unei cărți, ale unui dosar etc., cercetându-le în fugă; a citi superficial, a răsfoi; a foileta. – Frunză + suf. -ări.
FRUNZĂRÍ, frunzăresc, vb. IV. Tranz. A întoarce repede foile unei cărți, ale unui dosar etc., cercetându-le în fugă; a citi superficial, a răsfoi; a foileta. – Frunză + suf. -ări.
FRUNZĂRÍ, frunzăresc, vb. IV. Tranz. A întoarce repede foile unei cărți, ale unui dosar etc., cercetîndu-le sumar; a citi superficial, în fugă; a răsfoi. Marin s-a ridicat, a făcut cîțiva pași, și-a adus parcă aminte de ceva, caută în bibliotecă, frunzărește o carte, o pune la loc. BARANGA, I. 186. Dacă din întîmplare i-a căzut în mînă ș-a frunzărit vro dare de seamă critică... o lună întreagă-ți va vorbi despre acest scriitor și de tot ce-a scris el. VLAHUȚĂ, O. A. 194.
frunzărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frunzărésc, imperf. 3 sg. frunzăreá; conj. prez. 3 să frunzăreáscă
frunzărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frunzărésc, imperf. 3 sg. frunzăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. frunzăreáscă
FRUNZĂRÍ vb. v. răsfoi.
FRUNZĂRÍ vb. v. legumi.
A FRUNZĂRÍ ~ésc tranz. (cărți, reviste etc.) A citi superficial, întorcând repede foile; a răsfoi; a foileta. /Din frunzar
frunzărì v. a răsfoi, a spicui (după fr. feuilleter).
frunzărésc v. tr. (d. frunză). Răsfoĭesc, spicuĭesc o carte: frunzărind tomurĭ (Con. 266). Răscolesc și nu prea mănînc: vitele stăteaŭ triste cap la cap, și mîncarea numaĭ o frunzăreaŭ (Sadov. VR. 1911, 3, 341).
FRUNZĂRI vb. a răsfoi, (livr.) a foileta, (rar) a prefira. (A ~ o carte.)
frunzări vb. v. LEGUMI.

frunzări dex

Intrare: frunzări
frunzări verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a