Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

30 defini╚Ťii pentru frunz─â

FR├ÜNZ─é, frunze, s. f. 1. Organ vegetal al plantei, care ├«i serve╚Öte la respira╚Ťie, la transpira╚Ťie ╚Öi la asimila╚Ťie, format, de obicei, dintr-o foaie verde (limb) prins─â de tulpin─â printr-o codi╚Ť─â (pe╚Ťiol). ÔŚŐ Loc. adv. Ca frunza ╚Öi ca iarba = numeros. ÔŚŐ Expr. A t─âia frunz─â la c├óini = a nu avea nicio ocupa╚Ťie serioas─â, a pierde vremea f─âr─â treab─â; a tr├ónd─âvi. 2. Compus: frunz─â-de-potc─â = plant─â erbacee cu frunze de un verde str─âlucitor ╚Öi cu flori verzui (Chenopodium murale). 3. (├Än sintagma) Frunze de ferig─â = boal─â a tomatelor, provocat─â de un virus ╚Öi manifestat─â prin ├«ngustarea foliolelor, care devin aproape filiforme, lu├ónd ├«nf─â╚Ťi╚Öarea frunzelor de ferig─â. ÔÇô Lat. frondia (< frons, -ndis).
FR├ÜNZ─é, frunze, s. f. 1. Organ principal al plantei, care ├«i serve╚Öte la respira╚Ťie, la transpira╚Ťie ╚Öi la asimila╚Ťie, format, de obicei, dintr-o foaie verde (limb) prins─â de tulpin─â printr-o codi╚Ť─â (pe╚Ťiol). ÔŚŐ Loc. adv. Ca frunza ╚Öi ca iarba = numeros. ÔŚŐ Expr. A t─âia frunz─â la c├óini = a nu avea nici o ocupa╚Ťie serioas─â, a pierde vremea f─âr─â treab─â; a tr├ónd─âvi. 2. Compus: frunz─â-de-potc─â = plant─â erbacee cu frunze de un verde str─âlucitor ╚Öi cu flori verzui (Chenopodium murale). 3. (├Än sintagma) Frunze de ferig─â = boal─â a tomatelor, provocat─â de un virus ╚Öi manifestat─â prin ├«ngustarea foliolelor, care devin aproape filiforme, lu├ónd ├«nf─â╚Ťi╚Öarea frunzelor de ferig─â. ÔÇô Lat. frondia (< frons, -ndis).
FR├ÜNZ─é, frunze, s. f. Organ principal al plantei, care ├«i serve╚Öte la respira╚Ťie, transpira╚Ťie ╚Öi asimila╚Ťie ╚Öi care este format de obicei dintr-o foaie verde legat─â de tulpin─â printr-un pe╚Ťiol. ├Än mijlocul lor se ├«n─âl╚Ťau plopi rari de lunc─â, cu trunchiurile vinete ╚Öi cu frunzele argintate, tremur─âtoare ├«n lumin─â. SADOVEANU, O. IV 77. De frunze ╚Öi de c├«ntec goi, Pl├«ng codrii cei lipsi╚Ťi de voi. CO╚śBUC, P. I 90. Amar─â-i frunza de nuc, Mai amar doru ce-l duc; Amar─â-i frunza de fag, Mai amar doru ce-l trag! JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 90. ÔŚŐ (Cu sens colectiv) C├«t n-ar fi dat acuma frunza pe o pic─âtur─â de ploaie! G├ÄRLEANU, L. 41. Doar un pic de v├«nt abure╚Öte frunza unui p─âr ╚Öi o clatin─â u╚Öor. P─éUN-PINCIO, P. 110. C─â de-i vremea rea sau bun─â, V├«ntu-mi bate, frunza-mi sun─â. EMINESCU, O. I 123. ÔŚŐ (Ca formul─â de introducere ├«n poeziile populare) Frunz─â verde p─âdure╚Ť, ├Äntre Olt ╚Öi-ntre Olte╚Ť, ├Äntr-un v├«rf de piscule╚Ť... TEODORESCU, P. P. 344. Frunz─â verde ╚Ö-un b─ânu╚Ť, Asear─â mi-am prins dr─âgu╚Ť. JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 66. ÔŚŐ Loc. adj. C├«t─â frunz─â ╚Öi iarb─â sau ca frunza ╚Öi ca iarba sau c├«t─â frunz─â, c├«t─â iarb─â = foarte mult, ├«n cantitate foarte mare, extrem de numeros. ├Ämprejurul Coste╚Ötilor e armat─â c├«t─â frunz─â ╚Öi iarb─â, gata s─â porneasc─â ├«ncoace. REBREANU, R. II 230. Au ╚Öi ├«nceput a curge furnicele cu droaia, c├«t─â pulbere ╚Öi spuz─â, c├«t─â frunz─â ╚Öi iarb─â. CREANG─é, P. 264. C├«nd v─âzui a lor mul╚Ťime, c├«t─â frunz─â, c├«t─â iarb─â... Am jurat ca peste d├«n╚Öii s─â trec falnic, f─âr─â p─âs. EMINESCU, O. I 147. ╚śi porni t─ât─ârimea Ca frunza ╚Öi ca iarba. ANT. LIT. POP. I 551. ÔŚŐ Expr. (Familiar) A umbla (de) frunza fr─âsinelului v. fr─âsinel. A t─âia frunz─â c├«inilor (sau la c├«ini) = a nu avea nici o ocupa╚Ťie serioas─â, a-╚Öi pierde vremea f─âr─â treab─â, a nu lucra nimic, a tr├«nd─âvi.
fr├║nz─â s. f., g.-d. art. fr├║nzei; pl. fr├║nze
!fr├║nz─â-de-p├│tc─â (plant─â) s. f., g.-d. art. fr├║nzei-de-p├│tc─â; pl. fr├║nze-de-p├│tc─â
fr├║nz─â s. f., g.-d. art. fr├║nzei; pl. fr├║nze
fr├║nz─â-de-p├│tc─â s. f., g.-d. art. fr├║nzei-de-p├│tc─â
FRUNZA-CÉREI s. v. brădiș, cosor.
FRUNZA-TĂIETÚRII s. v. vindecea.
FRÚNZĂ s. (BOT.) 1. (pop.) foaie. (Creangă cu ~ verzi.) 2. frunză embrionară v. cotiledon. 3. frunză-de-potcă (Chenopodium murale) = (reg.) iarba-drumurilor.
FRUNZĂ-DE-BUBĂ-REÁ s. v. buberic.
FRUNZE-DE-PIÁTRĂ s. pl. v. spanac-porcesc.
fr├║nz─â (fr├║nze), s. f. ÔÇô 1. Foaie (verde). ÔÇô 2. (├Änv.) Foaie de h├«rtie. ÔÇô Mr. fr─ândz─â, fr├«ndz─â, megl. frunz─â, istr. frunz─Ö. Lat. fr┼Źndia (Pu╚Öcariu 659; Candrea-Dens., 662; REW 3530; DAR; Lausberg, Mundarten S├╝dlukaniens, 25), cf. it. fronza (Battisti, III, 1723), calabr. frunda, sard. frundza, salm. froncia, gal. fronza, port. fron├ža ╚Öi ngr. ¤ć¤ü╬┐¤ů╬Ż╬Â╬Ȥä╬┐╬Ż ÔÇ×pergol─âÔÇŁ. Der. frunzar, s. n. (desi╚Ö, umbrar); frunzar, s. m. (luna mai; varietate de ciuperci comestibil─â); frunz─ârel, s. m. (buchet); frunz─âri, vb. (despre animale, a pa╚Öte rup├«nd v├«rful crengilor; a ron╚Ť─âi, a cr─ân╚Ť─âni; a r─âsfoi); frunz─âtur─â (var.frunz─ârie, frunz─ârime), s. f. (frunzi╚Ö); frunzi╚Ö (var. frunzet), s. n. (mul╚Ťime de frunze); frunzos var. (frunz─âros), adj. (cu frunze multe ╚Öi dese); frunzi╚Öoar─â, s. f. (dim. de la frunz─â; aril de nuc╚Öoar─â); ├«nfrunzi, vb. (a da frunze, a ├«nverzi), pe care Densusianu, Hlr., 147, Pu╚Öcariu 854 ╚Öi Candrea-Dens., 663 consider─â a fi reprezentant al unui lat. *infr┼Źndß┐Ĺre); ├«nfrunzit, s. n. (anotimpul ├«n care ├«nfrunzesc copacii, prim─âvara); desfrunzi, vb. (a pierde frunza; a desfrunzi).
FR├ÜNZ─é ~e f. Organ al plantelor superioare, format dintr-o lam─â verde (limb), care se leag─â de ramur─â printr-o codi╚Ť─â (pe╚Ťiol). ~ de stejar. ÔŚŐ ~ verde ├«nceput caracteristic al unor c├óntece populare. [G.-D. frunzei] /<lat. frondea
frunz─â f. 1. foaie de copaciu: c├ót─â frunz─â ╚Öi iarb─â, enorm, nenum─ârat; frunz─â verde, ├«nceputul caracteristic al c├óntecelor populare, dup─â care urmeaz─â numele arborelui sau al plantei corespunz─âtoare subiectului (eroic, erotic sau tragic); c├óntare din frunz─â, scoaterea unor sunete acute ╚Ťin├ónd o frunz─â ├«ntre buze; 2. nume de plante: frunz─â-de-bub─â-rea, buberic: frunza-t─âieturii, vindecea; frunza-voinicului aiu╚Öor. [Lat. FRONDEA].
fr├║nz─â f., pl. e (lat. frondia, n. pl. devenit f. sing., d. frons, frondis, frunz─â; sard. frunza). Foa─şe, partea terminal─â a plantelor, sup╚Ťire, obi╚Önuit lat─â ╚Öi verde: Bate v├«ntu frunzaÔÇÖn dung─â (do─şna), o bate ├«n lature c├«nd e aproape s─â cad─â. Frunz─â verde, cuvintele cu care ├«ncepe de obice─ş un c├«ntec popular. Frunz─â de buba cea rea, buberic. Frunza vo─şniculu─ş, usturoi╚Ť─â, br├«ncu╚Ť─â (V. ╚Öi vindecea). Frunza plopulu─ş, batc─â mic─â (pe╚Öte). C├«t─â frunz─â ╚Öi ─şarb─â (sa┼ş ca frunza ╚Öi ca ─şarba), ├«n mare num─âr, foarte mul╚Ť─ş (vorbind de du╚Ömani─ş n─âv─âlitor─ş, de o po─şedie). ÔÇô Frunzele-s prelungirile tulpini─ş ╚Öi servesc la respirat. Ele se sprijin─â pe un pe╚Ťiol, ma─ş lung or─ş ma─ş scurt, care se ramific─â ca s─â formeze scheletu frunze─ş (nervurile). ╚Ües─âtura celular─â dintre nervur─ş (limbu sa┼ş parenchima) e c─şuruit─â de o infinitate de g─âurele microscopice (stomate).
frunza-cerei s. v. BR─éDI╚ś. COSOR.
frunza-t─âieturii s. v. VINDECEA.
FRUNZ─é s. (BOT.) 1. (pop.) foaie. (Creang─â cu ~ verzi.) 2. frunz─â-de-potc─â (Chenopodium murale) = (reg.) iarba-drumurilor.
frunz─â-de-bub─â-rea s. v. BUBERIC.
frunze-de-piatr─â s. pl. v. SPANAC-PORCESC.
FRUNZ─é. Subst. Frunz─â, frunzuli╚Ť─â (dim.), frunzic─â (rar), frunzi╚Öoar─â, frunzi╚Ť─â (pop.), frunzuc─â (reg.), frunzulean─â (pop.), frunzulic─â (pop.), frunzu╚Ť─â (reg.), foaie, foicic─â (pop.), foi╚Ť─â (dim.), foiulean─â (dim.); foliol─â; coleoptil; sepal─â. Frunzi╚Ö, frunz─âtur─â (rar), frunz─ârime (rar), frunzet; frunzar. Infrunzire. Folia╚Ťie. Defoliere, defolia╚Ťie, desfrunzire. Adj. Frunzos, foios, foliat. ├Änfrunzit; desfrunzit. Vb. A ├«nfrunzi; a (se) desfrunzi, a defolia. V. arbori, arbu╚Öti, creang─â.
leg├║m─â-fr├║nz─â s. f. Legume cultivate pentru frunzele folosite ├«n alimenta╚Ťie ÔŚŐ ÔÇ×Legumele-frunze (p─âp─âdia, p─âtrunjelul, urzicile) [...] sunt bogate ├«n fier.ÔÇŁ Sc. 15 VI 63 p. 4 (din legum─â + frunz─â)
frunz─â. ├Än practica muzicii populare, f. a devenit un ÔÇ×instrumentÔÇŁ cu ajutorul c─âruia executan╚Ťii pot reda melodii. Speciali╚Ötii au ├«ncadrat-o ├«n categoria pseudo-instrumentelor (v. instrumente). Se pot produce sunete cu f. mai multor specii de arbori.
fr├║nz─â, frunze, s.f. ÔÇô (gastr.; ├«nv.) Foi, blaturi de pr─âjitur─â (Grai. rom., 2000; Ap╚Öa de Jos). ÔÇô Lat. frondia (< frons, -ndis) (Scriban; Pu╚Öcariu, CDDE, DA, cf. DER; DEX, MDA).
FRUNZ─é subst. 1. ÔÇô (Buc; B─âl VI). 2. Frunz/u t. (Sd XXI); -escu; -eanu. 3. + -an,-in: Frunz─ânescu, act.; Frunzine╚Öti s. 4. Frunzete, V. (Isp IV2); Frunz─âte, N. (B─âl VI); Frunzeti (Arh). 5. Frunz─âlat─â (Isp VI2).
Tilia cordata Mill. (syn. T. parvifolia Ebrh; T. ulmifolia Scop.) ┬ź Tei cu frunz─â mic─â, Tei pucios ┬╗. Specie care ├«nflore╚Öte vara. Flori mici, albe-g─âlbui, dispuse, cca 11, ├«n racem, de obicei pendent, pedunculate. Frunze rotund-cordiforme, p├«n─â la 6 cm lungime, cu v├«rf acut, marginea din╚Ťat─â, pe╚Ťiolate, glabre, pe partea inferioar─â glauce, cu smocuri de peri maro-├«nchis la ├«ntret─âierea nervurilor. Arbore, p├«n─â la 30 m ├«n─âl╚Ťime, coroan─â piramidal─â, scoar╚Ť─â gri-maro-├«nchis, lujerii ╚Öi mugurii maro-g─âlbui. Fruct, capsul─â cu pere╚Ťi moi, u╚Öor comprimabili (pu╚Ťin costat─â), de obicei alipit-p─âroas─â.
a t─âia dracului bure╚Ťi / frunz─â la c├óini expr. a-╚Öi pierde vremea.
a umbla creanga / frunza frăsinelului / lelea / teleleu expr. a hoinări fără rost, a-și pierde vremea.
mul╚Ťi ca nisipul m─ârii / c├ót─â frunz─â ╚Öi iarb─â expr. foarte mul╚Ťi, ├«n num─âr foarte mare.

Frunz─â dex online | sinonim

Frunz─â definitie

Intrare: frunz─â
frunz─â substantiv feminin
Intrare: Frunz─â
Frunz─â
Intrare: frunz─â-de-potc─â
frunz─â-de-potc─â substantiv feminin
Intrare: frunza-cerei
frunza-cerei (numai) singular substantiv feminin articulat