FRUNTĂȘÍE, fruntășii, s. f. (Înv.) Faptul de a fi fruntaș (1). – Fruntaș + suf. -ie.

FRUNTĂȘÍE, fruntășii, s. f. Faptul de a fi fruntaș (1). – Fruntaș + suf. -ie.

fruntășíe (înv.) s. f., art. fruntășía, g.-d. art. fruntășíei; pl. fruntășíi, art. fruntășíile

fruntășíe s. f., art. fruntășía, g.-d. art. fruntășíei; pl. fruntășíi, art. fruntășíile