Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru frumuse╚Ťe

FRUMUS├ë╚ÜE, (2) frumuse╚Ťi, s. f. 1. ├Änsu╚Öirea a ceea ce este frumos. ÔŚŐ Loc. adj. De toat─â frumuse╚Ťea = deosebit de frumos; minunat. 2. (Concr.) Obiect, fapt─â, lucru frumos. ÔŚŐ (Urmat de determin─âri introduse prin prep. ÔÇ×deÔÇŁ cap─ât─â valoarea superlativului ÔÇ×foarte frumosÔÇŁ) O frumuse╚Ťe de cas─â. ÔÖŽ Femeie foarte frumoas─â. [Var.: (pop.) frums├ę╚Ťe s. f.] ÔÇô Frumos + suf. -e╚Ťe.
FRUMUS├ë╚ÜE, (2) frumuse╚Ťi, s. f. 1. ├Änsu╚Öirea a ceea ce este frumos. ÔŚŐ Loc. adj. De toat─â frumuse╚Ťea = deosebit de frumos; minunat. 2. (Concr.) Obiect, fapt─â, lucru frumos. ÔŚŐ (Urmat de determin─âri introduse prin prep. ÔÇ×deÔÇŁ cap─ât─â valoarea superlativului ÔÇ×foarte frumosÔÇŁ) O frumuse╚Ťe de cas─â. ÔÖŽ Femeie foarte frumoas─â. [Var.: (pop.) frums├ę╚Ťe s. f.] ÔÇô Frumos + suf. -e╚Ťe.
FRUMUS├ë╚ÜE, (2) frumuse╚Ťi, s. f. 1. Faptul de a fi frumos, ├«nsu╚Öirea a ceea ce este frumos. Nu avea ochi pentru frumuse╚Ťea acestei dimine╚Ťi. C. PETRESCU, C. V. 118. Frumuse╚Ťea naturii m─â ├«ndemna s─â m─â preumblu ├«nc─â c├«tva timp ╚Öi s─â m─â arunc iar─â╚Öi ├«n medita╚Ťiile mele. BOLINTINEANU, O. 354. ÔŚŐ Loc. adj. De toat─â frumuse╚Ťea = foarte frumos, minunat. Are acas─â un bar de toat─â frumuse╚Ťea. C. PETRESCU, C. V. 194. ÔŚŐ Expr. O frumuse╚Ťe (de)... = foarte frumos. ├Äi fu mil─â s─â r─âpuie o a╚Öa frumse╚Ťe de vit─â. ISPIRESCU, U. 45. Este o frumuse╚Ťe de zi acum c├«nd ├«╚Ťi scriu. EMINESCU, N. 101. 2. (Concretizat; mai ales la pl.) Obiect, fapt─â, lucru frumos. Ce comoar─â de frumuse╚Ťi doarme ├«ngropat─â ├«n poeziile poporului nostru! VLAHU╚Ü─é, O. A. 265. Iube╚Öte frumuse╚Ťile naturii. NEGRUZZI, S. I 77. ÔÖŽ Lucru, situa╚Ťie etc. care treze╚Öte sentimente de ├«nc├«ntare ╚Öi admira╚Ťie. Acum e o frumuse╚Ťe afar─â, la cimp. CREANG─é, O. A. 118. ÔÖŽ Femeie frumoas─â ╚Öi cunoscut─â ca atare. Una din frumuse╚Ťile de pe vremea aceea. ÔÇô Variante: frums├ę╚Ťe (ISPIRESCU, U. 45), frumus├ę╚Ť─â (NEGRUZZI, S. I 37) s. f.
frumus├ę╚Ťe s. f., art. frumus├ę╚Ťea, g.-d. art. frumus├ę╚Ťii; (obiecte, fapte) pl. frumus├ę╚Ťi, art. frumus├ę╚Ťile
frumus├ę╚Ťe s. f., art. frumus├ę╚Ťea, g.-d. art. frumus├ę╚Ťii; (obiecte, fapte) pl. frumus├ę╚Ťi, art. frumus├ę╚Ťile
frumus├ę╚Ťe (frums├ę╚Ťe) s. f., pl. frumuse╚Ťi (frumse╚Ťi) ╚Öi frumuse╚Ťe (frumse╚Ťe)
FRUMUS├ë╚ÜE s. 1. m├óndre╚Ťe, splendoare, str─âlucire, (├«nv. ╚Öi reg.) m├óndrie. (~ peisajului, a unei cl─âdiri.) 2. minun─â╚Ťie, minune, splendoare, (pop. ╚Öi fam.) m├óndre╚Ťe, (Transilv.) m├óndrenie, (prin Ban.) m├óndrulenie. (O ~ de fat─â.)
Frumuse╚Ťe Ôëá hido╚Öenie, slu╚Ťenie, ur├óciune, ur├ó╚Ťenie
FRUMUS├ë╚ÜE ~i f. 1) ├Änsu╚Öirea de a fi frumos. 2) Ansamblu de calit─â╚Ťi care desfat─â privirea sau auzul. [Art. frumuse╚Ťea; G.-D. frumuse╚Ťii] / frumos + suf. ~e╚Ťe
frumuse╚Ťe f. 1. calitatea celui frumos; 2. persoan─â foarte frumoas─â: e o frumuse╚Ťe.
frumus├ę╚Ť─â f., pl. ─ş (d. frumos). Calitatea de a fi frumos. Persoan─â frumoas─â, lucru frumos: aceast─â feme─şe e o frumuse╚Ť─â, o frumuse╚Ť─â de gr─âdin─â, e o frumuse╚Ť─â s─â vez─ş cum ninge. De toat─â frumuse╚Ťa, foarte frumos. ÔÇô ╚śi -╚Ö├ę╚Ť─â (Ban. Meh. Buc.). Vech─ş, az─ş Trans. frumse╚Ť─â.
FRUMUSE╚ÜE s. 1. m├«ndre╚Ťe, splendoare, str─âlucire, (├«nv. ╚Öi reg.) m├«ndrie. (~ peisajului, a unei cl─âdiri.) 2. minun─â╚Ťie, minune, splendoare, (pop. ╚Öi fam.) m├«ndre╚Ťe, (Transilv.) m├«ndrenie, (prin Ban.) m├«ndrulenie. (O ~ de fat─â.)
FRUMUSE╚ÜE. Subst. Frumuse╚Ťe, frumos, dr─âg─âl─â╚Öenie, dr─âg─âl─â╚Öie (rar), ging─â╚Öie, delicate╚Ťe; perfec╚Ťiune, des─âv├«r╚Öire, sublim, grandoare, m─âre╚Ťie, minune, minun─â╚Ťie, str─âlucire, splendoare, sclipire. Atrac╚Ťie, fascina╚Ťie, farmec, vraj─â, ├«nc├«ntare; feerie. Gra╚Ťie, ╚Öarm (livr.), nur (pop. ╚Öi fam.), vino-ncoace, fine╚Ťe; ╚Öic; elegan╚Ť─â. Oper─â de art─â, capodoper─â, perl─â (fig.), podoab─â (fig.). Frumuse╚Ťe antic─â. Femeie frumoas─â, femeie bine f─âcut─â, fat─â frumoas─â, floare (fig.), nimf─â (fig.), z├«n─â, ├«nger, cele trei gra╚Ťii, gra╚Ťiile, siren─â (fig. ). Venus, Afrodita. B─ârbat frumos, b─ârbat bine f─âcut, F├ót-Frumos, Apollo, Adonis, Narcis. Estetic─â. Adj. Frumos, frumu╚Öel (dim.), ghizdav (├«nv.), dr─âgu╚Ť, dr─âg─âla╚Ö, dr─âgulic (pop.), gigea (fam.), mi╚Öto (arg., fam.), ginga╚Ö, minunat, admirabil, ├«nc├«nt─âtor, fermec─âtor, ╚Öarmant (livr.), pl─âcut, estetic; perfect, armonios, des─âv├«r╚Öit, f─âr─â egal, f─âr─â asem─ânare, sublim, divin (fig.), celest (poetic), dumnezeiesc (fig.), superb, splendid, magnific (livr.), picat din cer, rupt din soare, ca ├«n pove╚Öti; maiestuos, distins, impun─âtor, falnic, m─âre╚Ť; gra╚Ťios, delicat, fin, venust (livr.), cilibiu (├«nv.), atr─âg─âtor, ademenitor, atractiv, fascinator, fascinant, seduc─âtor, r─âpitor (fig.). Artistic, estetic, ornamental, pitoresc, decorativ. Ar─âtos, chipe╚Ö, chipos (pop.), bine (fam.), ca o floare, ca bujorul, cu obrajii ca piersica (ca bujorii), cu buzele ca cirea╚Öa, cu ochii ca murele; frumoas─â de pic─â, frumoas─â coz; ca o cadr─â, ca din condei, mai mare dragul. Vb. A fi frumos, a fi dr─âgu╚Ť, a fi atr─âg─âtor; a fi b─ârbat bine, a fi femeie bine; a ├«nc├«nta privirea, a bucura ochii; a fermeca, a fascina, a vr─âji (fig.). A ├«nfrumuse╚Ťa, a ├«mpodobi, a face s─â fie frumos, a ornamenta, a orna, a decora. V. admira╚Ťie, art─â, cochet─ârie, des─âv├«r╚Öire, ging─â╚Öie, grandoare, ├«mpodobire, lux, simpatie, superlative.
FORMA BONUM FRAGILE EST (lat.) frumuse╚Ťea este un dar trec─âtor ÔÇô Ovidiu, ÔÇ×Ars amandiÔÇŁ, II, 113.
RARAM FACIT MIXTURAM CUM SAPIENTIA FORMA (lat.) rareori ├«nt├ólne╚Öti frumuse╚Ťea ╚Öi ├«n╚Ťelepciunea laolalt─â ÔÇô Petroniu, ÔÇ×SatyriconÔÇŁ, 94.

Frumuse╚Ťe dex online | sinonim

Frumuse╚Ťe definitie

Intrare: frumuse╚Ťe
frumuse╚Ťe substantiv feminin
frumuse╚Ťe