frumușel definitie

9 definiții pentru frumușel

FRUMUȘÉL, -ÍCĂ, frumușei, -ele, adj. Diminutiv al lui frumos. ♦ (Adverbial) Cu frumosul, bine, lin, calm; fără prea multă vorbă. – Frumos + suf. -el, -ică.
FRUMUȘÉL, -ÍCĂ, frumușei, -ele, adj. Diminutiv al lui frumos. ♦ (Adverbial) Cu frumosul, bine, lin, calm; fără prea multă vorbă. – Frumos + suf. -el, -ică.
FRUMUȘÉL, -ÍCĂ, frumușei, -ele, adj. Diminutiv al lui frumos. Gherghina era singură la părinți și frumușică. REBREANU, R. I 130. Un tînăr nalt, alb la față și frumușel... se apropie de Dan. VLAHUȚĂ, O. A. III 38. Și v-o picat tronc la inimă vro cuconiță frumușică. ALECSANDRI, T. I 104. ♦ (Adverbial) a) Cu frumosul, bine, lin, calm. Eu stau pe potecă și-ațin frumușel Cărarea la fete-n cîmpie. COȘBUC, P. II 39. b) Fără prea multă vorbă; pur și simplu. [Mama] îmi ia toate hainele frumușel de pe mal și mă lasă cu pielea goală în baltă. CREANGĂ, O. A. 66.
frumușél adj. m., pl. frumușéi; f. frumușícă, pl. frumușéle
frumușél adj. m., pl. frumușéi; f. sg. frumușícă, pl. frumușéle
FRUMUȘÉL adj. v. drăguț.
frumușel a. frumos într’un grad mai mic: plăcut și drăgălaș.
frumușél, -ícă adj., pl. eĭ, ele. Cam frumos. Adv. Cîntă frumușel.
FRUMUȘEL adj. drăgălaș, drăguț, (Transilv. și Bucov.) cinaș, (fig.) dulce. (Un copil ~.)

frumușel dex

Intrare: frumușel
frumușel adjectiv