Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

3 intr─âri

47 defini╚Ťii pentru frumos

FRUM├ôS, -O├üS─é, frumo╚Öi, -oase, adj., adv., s. n. I. Adj. 1. (Adesea substantivat; despre fiin╚Ťe ╚Öi p─âr╚Ťi ale lor, despre lucruri din natur─â, obiecte, opere de art─â etc.) Care place pentru armonia liniilor, mi╚Öc─ârilor, culorilor etc.; care are valoare estetic─â; estetic. ÔŚŐ Arte frumoase = pictur─â, sculptur─â, gravur─â (├«n trecut ╚Öi arhitectur─â, poezie, muzic─â, dans). ÔÖŽ (Substantivat, f. pl. art.) Ielele. 2. Care place, care treze╚Öte admira╚Ťie din punct de vedere moral. ÔŚŐ Expr. (Substantivat) A lua (pe cineva) cu frumosul = a trata (pe cineva) blajin, cu menajamente. 3. (Despre timp) Senin, calm (din punctul de vedere al st─ârii atmosferei). 4. (Despre lucruri sau fapte) Important, considerabil, remarcabil. II. Adv. 1. ├Än mod pl─âcut, armonios, estetic. 2. Potrivit, bine; a╚Öa cum se cuvine. ÔŚŐ Expr. A sta (sau a ╚Öedea) frumos = (despre obiecte de ├«mbr─âc─âminte) a i se potrivi (cuiva), a-i veni bine; (despre purt─âri) a fi a╚Öa cum trebuie, cum se cere. A face frumos = (despre c├óini) a sta sluj. A fi frumos (din partea cuiva) = a se cuveni, a fi cuviincios; a fi l─âudabil. III. S. n. Categorie fundamental─â a esteticii prin care se reflect─â ├«nsu╚Öirea omului de a sim╚Ťi emo╚Ťie ├«n fa╚Ťa operelor de art─â, a fenomenelor ╚Öi a obiectelor naturii etc. ╚Öi care are ca izvor obiectiv dispozi╚Ťia simetric─â a p─âr╚Ťilor obiectelor, ├«mbinarea specific─â a culorilor, armonia sunetelor etc. ÔÇô Lat. formosus.
FRUM├ôS, -O├üS─é, frumo╚Öi, -oase, adj., adv., s. n. I. Adj. 1. (Adesea substantivat; despre fiin╚Ťe ╚Öi p─âr╚Ťi ale lor, despre lucruri din natur─â, obiecte, opere de art─â etc.) Care place pentru armonia liniilor, mi╚Öc─ârilor, culorilor etc.; care are valoare estetic─â; estetic. ÔŚŐ Arte frumoase = pictur─â, sculptur─â, gravur─â (├«n trecut ╚Öi arhitectur─â, poezie, muzic─â, dans) ÔÖŽ (Substantivat, f. pl. art.) Ielele. 2. Care place, care treze╚Öte admira╚Ťia din punct de vedere moral. ÔŚŐ Expr. (Substantivat) A lua (pe cineva) cu frumosul = a trata (pe cineva) blajin, cu menajamente. 3. (Despre timp) Senin, calm (din punctul de vedere al st─ârii atmosferice). 4. (Despre lucruri sau fapte) Important, considerabil, remarcabil. II. Adv. 1. ├Än mod pl─âcut, armonios, estetic. 2. Potrivit, bine; a╚Öa cum se cuvine. ÔŚŐ Expr. A sta (sau a ╚Öedea) frumos = (despre obiecte de ├«mbr─âc─âminte) a i se potrivi (cuiva), a-i veni bine; (despre purt─âri) a fi a╚Öa cum trebuie, cum se cere. A face frumos = (despre c├óini) a sta sluj. A fi frumos (din partea cuiva) = a se cuveni, a fi cuviincios; a fi l─âudabil. III. S. n. Categorie fundamental─â a esteticii prin care se reflect─â ├«nsu╚Öirea omului de a sim╚Ťi emo╚Ťie ├«n fa╚Ťa operelor de art─â, a fenomenelor ╚Öi a obiectelor naturii etc. ╚Öi care are ca izvor obiectiv dispozi╚Ťia simetric─â a p─âr╚Ťilor obiectelor, ├«mbinarea specific─â a culorilor, armonia sunetelor etc. ÔÇô Lat. formosus.
FRUM├ôS2 s. n. Categorie estetic─â prin care se reflect─â ├«nsu╚Öirea omului de a sim╚Ťi emo╚Ťia estetic─â ├«n fa╚Ťa fenomenelor ╚Öi obiectelor naturii, ale vie╚Ťii sociale, ├«n fa╚Ťa operelor de art─â ╚Öi av├«nd ca izvor obiectiv dispozi╚Ťia simetric─â a p─âr╚Ťilor obiectelor, ├«mbinarea specific─â a culorilor, armonia sunetelor etc.
FRUM├ôS1 adv. 1. ├Äntr-un mod pl─âcut, armonios, cu valoare estetic─â. ├Ämp─âratul puse de ├«mpodobi palaturile ╚Öi cetatea c├«t se putu mai frumos. ISPIRESCU, L. 36. P─âr de aur piept─âna ╚śi frumos se oglindea. ALECSANDRI, P. I 105. U╚Öurel v├«nt c├«nd b─âtea, Fluierul frumos c├«nta. JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 510. 2. Potrivit, bine, a╚Öa cum se cuvine. Ce frumos mi-ar explica... mama lucrul acesta. SAHIA, N. 49. S─â-l poat─â trimite pe-aci ├«ncolo dup─â ce l-a g─âzduit frumos o noapte. CARAGIALE, O. III 62. ÔŚŐ Expr. A sta (sau a ╚Öedea) frumos = (despre obiecte de ├«mbr─âc─âminte) a i se potrivi (cuiva), a-i veni bine, a-i sta bine; (despre purt─âri) a fi a╚Öa cum trebuie, cum se cuvine, cum se cere. Stai, omule! nu ╚Öade frumos! CARAGIALE, O. III 36. A face frumos = (despre animale, mai ales despre c├«ini) a se ridica pe picioarele dinapoi, a sta sluj. A fi frumos (din partea cuiva) = a se cuveni, a fi cuviincios. Nu-i frumos s─â la╚Öi ca s─â te s─ârute ofi╚Ťerii. ALECSANDRI, T. I 209.
FRUM├ôS3, -O├üS─é, frumo╚Öi, -oase, adj. 1. Care place pentru armonia liniilor, mi╚Öc─ârilor, culorilor etc.; care are valoare estetic─â. a) (Despre persoane ╚Öi despre p─âr╚Ťi ale corpului) Avea ochii frumo╚Öi, negri. DUMITRIU, N. 156. Un b─âie╚Ťa╚Ö frumos, ca de doisprezece ani... ne ├«ntreb─â ce poftim. HOGA╚ś, DR. II 6. Iac─ât-o ├«naintea lui... tot a╚Öa de t├«n─âr─â ╚Öi de frumoas─â de parc─â nu trecuser─â valurile vremii. CARAGIALE, O. II 27. ÔŚŐ (├Än compara╚Ťii care ├«i ├«nt─âresc sensul) Ie╚Öi Zamfira-n mers iste╚Ť, Frumoas─â ca un g├«nd r─âzle╚Ť. CO╚śBUC, P. I 56. Ca un leu s─â fii de tare ╚śi frumos ca prim─âvara. EMINESCU, L. P. 143. Copil frumos ca visul ce-n leag─ân ├«l visai. BELDICEANU, P. 132. ÔŚŐ (Substantivat) Frumoasa satului. Ôľş De-acum, are s─â fie ca-n c├«ntec: are s─â se ieie frumos cu frumos, pl─âcut cu pl─âcut. CAMILAR, TEM. 175. Aci se fierb ╚Öi oasele ├«n vase aurite, Aci s-adun frumoasele C├«nd nu mai s├«nt dorite. BOLINTINEANU, O. 70. ÔÖŽ (Substantivat, f. pl.) Ielele. L-au ├«nt├«lnit v├«ntoasele ╚Öi frumoasele. TEODORESCU, P. P. 360. b) (Despre lucruri din natur─â, despre obiecte ╚Öi despre opere de art─â) Priveli╚Öte frumoas─â. Ôľş Casele cele frumoase le v├«nduser─â creditorii. CARAGIALE, O. III 48. Atuncea focu-mi spune povestea-a mai frumoas─â. EMINESCU, O. IV 81. Frumos antereu por╚Ťi. ALECSANDRI, T. I 325. ÔŚŐ Arte frumoase = pictur─â, sculptur─â, gravur─â; (mai rar, ├«n trecut, ╚Öi) arhitectur─â, poezie, muzic─â, dans. ÔŚŐ (Substantivat, ├«n expr.) A lua (pe cineva) cu frumosul = a se ar─âta blajin (fa╚Ť─â de cineva), a trata (pe cineva) cu menajamente. (Eliptic) Va s─â zic─â nu vrei s─â spui cu frumosul, ai? continu─â ╚Öeful cu un z├«mbet acru. REBREANU, R. I 112. 2. Care place, care treze╚Öte admira╚Ťie din punct de vedere moral. Purtare frumoas─â. Fapt─â frumoas─â. 3. (Despre timp sau vreme) senin, calm, bun. 4. (Despre lucruri ╚Öi fapte) Important, considerabil, remarcabil. O recolt─â frumoas─â. Un succes frumos.
b├ęle-├írte (livr.) s. f. pl.
f─ât-frum├│s (t├ón─âr frumos) s. m., pl. fe╚Ťi-frum├│╚Öi
F─ât-Frum├│s (personaj) s. propriu m.
frumós1 adj. m., pl. frumóși; f. frumoásă, pl. frumoáse
frum├│s2 s. n.
f─ât-frum├│s (b─âiat, b─ârbat frumos) s. m., pl. fe╚Ťi-frum├│╚Öi
F─ât-Frum├│s s. pr. m.
frumós adj. m., s. m., pl. frumóși; f. sg. frumoásă, g.-d. art. frumoásei, pl. frumoáse
frum├│s s. n.
FRUMOÁSE s. pl. v. iele.
FRUM├ôS adj. 1. v. estetic. 2. ar─âtos, chipe╚Ö, (pop.) chipos, f─âlos, m├óndru, ochios, (├«nv. ╚Öi reg.) vederos, (reg.) marghiol, t├ómbu╚Ö, (Transilv.) hire╚Ö, (prin vestul Transilv.) mu╚Öat, (Transilv.) nialco╚Ö, (├«nv.) ghizdav, iscusit, (fam.) gigea, (arg.) mi╚Öto. (Un fl─âc─âu ~.) 3. ar─âtos, aspectuos, falnic, impozant, (pop.) m├óndru. (O cas─â ~oas─â.) 4. v. pl─âcut. 5. bun, favorabil, prielnic. (Timp ~.) 6. ├«nsorit, senin, (rar) soros, (pop.) sorit. (O zi ~oas─â.) 7. senin, (├«nv.) seninos. (Nop╚Ťi ~oase.) 8. v. bun.
LINGURA-FRUMO├üSELOR s. v. curcube╚Ťea, curcube╚Ťic─â, linguri╚Ťa-z├ónei, piperul-lupului, popilnic, remf.
Frumos Ôëá hidos, near─âtos, oribil, ridicol, slut, ur├ócios, ur├ót, h├ód, nepl─âcut
frum├│s (frumo├ís─â), adj. ÔÇô 1. Care place, care treze╚Öte admira╚Ťia. ÔÇô 2. (S. m.) Categorie fundamental─â a esteticii prin care se reflect─â ├«nsu╚Öirea omului de a sim╚Ťi emo╚Ťie ├«n fa╚Ťa operelor de art─â etc. ÔÇô 3. (Adv.) ├Än mod pl─âcut, armonios, estetic. ÔÇô 4. (Adv.) Bine, potrivit, perfect. ÔÇô 5. (S. f. pl.) ├Än mitologia popular─â, ielele. Lat. form┼Źsus (Pu╚Öcariu 665; Candrea-Dens., 655; REW 3450; DAR), cf. it., port. formoso (calabr. fumusu), prov. formos, sp. hermoso. ├Än mr. ╚Öi megl., mu╚Öat (< *frumu╚Öat). Der. frumu╚Öel, adj. (dr─âgu╚Ť; adv., bine, comod), cf. Pascu, Suf., 27; frumuse╚Ťe, s. f. (├«nsu╚Öirea a ceea ce este frumos), var. frum(u)se╚Ť─â, fr├«m(u)sea╚Ť─â; ├«nfrumu╚Öa, vb. (├«nv., Trans. ╚Öi Mold., a face s─â fie frumos); (├«n)fr├«m(u)se╚Ťa, (├«n)fr├«muse╚Ťi, vb. (a face s─â fie frumos); ├«nfrumuse╚Ťitor, adj. (care ├«nfrumuse╚Ťeaz─â). Din rom. trebuie s─â provin─â v. pol. frymu┼íny, frymu(s)zny ÔÇ×capricios, delicat, mofturosÔÇŁ ╚Öi, de asemenea, ÔÇ×ciudat, neobi╚ÖnuitÔÇŁ, pe care Berneker 286 ├«l consider─â de origine necunoscut─â.
FRUMÓS1 adv. 1) Într-un mod care place. A scrie ~. 2) Așa cum trebuie; bine. A se purta ~. /<lat. formosus
FRUM├ôS2 n. ├Änsu╚Öire a obiectelor naturale ╚Öi a crea╚Ťiilor omene╚Öti care provoac─â emo╚Ťie estetic─â. /<lat. formosus
FRUM├ôS3 frumo├ís─â (frum├│╚Öi, frumo├íse) 1) Care este plin de armonie; cu valoare estetic─â; estetic. Fa╚Ť─â frumoas─â. 2) Care provoac─â admira╚Ťie sau satisfac╚Ťie sufleteasc─â. Fapt─â frumoas─â. /<lat. formosus
f─ât-frumos m. eroul pove╚Ötilor populare, r─âpuitorul de mon╚Ötri ╚Öi m├óntuitorul fetelor de ├«mp─ârat: fe╚Ťi-frumo╚Öi cu p─âr de aur EM. [Lit. fecior frumos].
Frumoasa f. 1. numele rom├ónesc al cet─â╚Ťii Cahul; 2. culme ├«ntre jud. Gorjiu ╚Öi Mehedin╚Ťi, desparte basinul Motrului de al Jiului; 3. m├ón─âstire ├«n Ia╚Öi fundat─â ├«n 1658 de Gh. Ghica.
frumos a. 1. bine f─âcut, cu forme pl─âcute: om frumos;2. care face s─â sim╚Ťim o pl─âcere amestecat─â cu admira╚Ťiune: un frumos spectacol; 3. ├«nsemnat: are o avere frumoas─â. [Lat. FORMOSUS]. ÔĽĹ n. ceeace e frumos: adev─ârul, frumosul, binele. ÔĽĹ adv. (uneori) lini╚Ötit: ╚Öezi frumos.
Meluzina (Frumoasa) f. fee faimoasă în legendele medievale franceze.
T├órgu-Frumos n. com. urb. ├«n jud. Ia╚Öi: 6000 loc.; Pepeni mari (harbuzi), comer╚Ť cu pe╚Öte. B├ólciu ├«n Iulie.
frum├│s, -o├ís─â adj. (lat. formosus [d. forma, form─â], de unde sÔÇÖa f─âcut *furmos, apo─ş frumos; it. pg. formoso, pv. formos, sp. hermoso). Bine f─âcut, cu forme pl─âcute ochilor: feme─şe, cas─â, armat─â, lupt─â frumoas─â. Care place spiritulu─ş: poem─â frumoas─â, c├«ntec frumos. Mare, ├«nsemnat: avere frumoas─â. Bun, favorabil: ocaziune frumoas─â. Cuviinc─şos: purtare frumoas─â. Frumos la fa╚Ť─â, cu fa╚Ťa frumoas─â. S. f. pl. V. ─şele. S. n. Frumuse╚Ť─â, lucru frumos: frumosu ├«n art─â. Adv. ├Än mod frumos: a scrie, a te purta frumos.
frumoase s. pl. v. IELE.
FRUMOS adj. 1. ar─âtos, chipe╚Ö, (pop.) chipos, f─âlos, m├«ndru, ochios, (├«nv. ╚Öi reg.) vederos, (reg.) marghiol, t├«mbu╚Ö, (Transilv.) hire╚Ö, (prin vestul Transilv.) mu╚Öat, (Transilv.) nialco╚Ö, (├«nv.) ghizdav, iscusit, (fam.) gigea, (arg.) mi╚Öto. (Un fl─âc─âu ~.) 2. ar─âtos, aspectuos, falnic, impozant, (pop.) m├«ndru. (O cas─â ~.) 3. agreabil, dr─âgu╚Ť, estetic, pl─âcut. (Un aspect ~.) 4. bun, favorabil, prielnic. (Timp ~.) 5. ├«nsorit, senin, (rar) soros, (pop.) sorit. (O zi ~.) 6. senin, (├«nv.) seninos. (Nop╚Ťi ~.) 7. bun. (Fapt─â ~.)
frumo├ís─â, -e, (frumu╚Öea), s.f. ÔÇô (mit.) Personaje fantastice din mitologia rom., identificate ca semidivinit─â╚Ťi ale v├óntului, apte s─â st├órneasc─â furtuni. Sunt imaginate ca ni╚Öte v├órtejuri care ridic─â frunzele ╚Öi f├ónul ├«n aer sau lumini care plutesc deasupra apelor. Alte denumiri: Iele, M├óndre, Milostive, Z├óne, ╚śoimane, V├óntoase etc. (top.) Frumu╚Öaua, afluent al r├óului Vi╚Öeu. ÔÇô Lat. formosus.
AUCH DAS SCH├ľNE MUSS STERBEN (germ.) ╚Öi ceea ce-i frumos trebuie s─â moar─â ÔÇô Schiller, ÔÇ×N├ĄnieÔÇŁ. Nimic nu e nepieritor.
DECIPIMUR SPECIE RECTI (lat.) aparen╚Ťa frumoas─â ├«n╚Öal─â ÔÇô Hora╚Ťiu, ÔÇ×Ars poeticaÔÇŁ, 25.
DULCE ET DECORUM EST PRO PATRIA MORI (lat.) e pl─âcut ╚Öi frumos s─â mori pentru patrie ÔÇô Hora╚Ťiu, ÔÇ×OdeÔÇŁ, III, 2, 13. ├Ändemn adresat tineretului de a urma pildele de vitejie ale str─âbunilor.
F─éT-FRUMOS (├«n mitologia rom├óneasc─â), erou ├«ntrunind calit─â╚Ťi pozitive esen╚Ťiale: vitejie, puritate moral─â, spirit justi╚Ťiar, abnega╚Ťie, virtute, for╚Ť─â fizic─â ╚Öi spiritual─â, pasiune ╚Öi consecven╚Ť─â ├«n iubire, fidelitate, frumuse╚Ťe. Este principalul adversar al for╚Ťelor r─âului (zmeu, balaur, Muma-P─âdurii ╚Ö.a.), asupra c─ârora triumf─â ├«ntotdeauna, ╚Öi, supus unor ├«ncerc─âri care dep─â╚Öesc capacitatea omului normal, iese mereu biruitor.
FRUMOASA 1. Com. în jud. Harghita; 3.735 loc. (1995). Fabrică de cherestea. Satul F. este atestat din 1324. 2. Com. în jud. Teleorman, pe Vedea; 2.843 loc. (1995). Bisericile Sf. Nicolae (1821) și Adormirea Maicii Domnului (1806) în satele Frumoasa și Păuleasca.
FRUMOSU, com. ├«n jud. Suceava, pe Moldovi╚Ťa; 3.603 loc. (1995). Sta╚Ťie de c. f.
OMNE TULIT PUNCTUM, QUI MISCUIT UTILE DULCI (lat.) cine ├«mbin─â utilul cu frumosul, ├«ntrune╚Öte sufragiile tuturor ÔÇô Hora╚Ťiu, ÔÇ×Ars poeticaÔÇŁ, 343. Acesta este pentru poet criteriul m─âiestriei artistice.
PULCHRE, BENE, RECTE! (lat.) frumos, bine, drept! ÔÇô Hora╚Ťiu, ÔÇ×Ars poeticaÔÇŁ, 428. Poetul ironizeaz─â gloata critica╚Ötrilor, care elogiaz─â ├«n termeni excesivi pe versuitorii cu dare de m├ón─â.
RADU CEL FRUMOS, domn al ╚Ü─ârii Rom├óne╚Öti (1462-1473, 1473-1474, sept.-oct. 1474, 1474-1475). Fiul mezin al lui Vlad Dracul. A ob╚Ťinut domnia cu ajutorul turcilor, ├«nl─âtur├óndu-l pe Vlad ╚Üepe╚Ö, fratele s─âu. ├Änfr├ónt de ╚śtefan cel Mare la Soci (1471) ╚Öi, mai t├órziu, la p├ór├óul Vodna (1473). Fiica sa, Maria Voichi╚Ťa, a fost una dintre so╚Ťiile lui ╚śtefan cel Mare. L-a urmat ├«n scaunul domnesc Basarab Laiot─â cel B─âtr├ón.
RIEN NÔÇÖEST BEAU QUE LE VRAI (fr.) nimic nu e frumos ca adev─ârul ÔÇô Boileau, ÔÇ×├ëp├«tresÔÇŁ, IX, 43.
UTILE DULCI v. OMNE TULIT PUNCTUM, QUI MISCUIT UTILE DULCI
VERWEILE DOCH, DU BIST SO SCH├ľN! (germ.) o, r─âm├ói, e╚Öti at├ót de frumoas─â! ÔÇô Goethe, ÔÇ×FaustÔÇŁ, II, ct 5. Astfel implor─â Faust oprirea ├«n loc a timpului, a clipei c├ónd i se relev─â frumuse╚Ťea muncii libere, ├«ncununare a eforturilor umane.
FRUMOS adj., subst. 1. Fromosul, mold., 1411 (Glos); Frumosul, 1534 (ib); Ion feciorul Frumosului, 1665, mold. (Sd VII 59); Frumo╚Öii t.; Frumoasa s. 2. Frumu╚Öan/u, act. -ul, V. (17 A II 278); -i s. 3. Frumu╚Ö─âlul (Dm); Frumu╚Ö/el s (Dm); -ei, -ele ss.; Frumu╚Öel b. (Hur 123); ÔÇô Marcu (Gr╚Ö 18); ÔÇô (16 A I 436). 4. Frumu╚Öica, schit; fam. (Sd XV 88). 5. Frumo╚Öeiu s. (Cat). 6. Frumu╚Öi╚Ťa s. 7. Contaminat cu Hurmuzachi: Frumuzachi (A Gen I 134); ÔÇô Ioan (B├«r I); Frumusache act. Toponimele 1 ÔÇô 8 pot fi independente de func╚Ťia antroponimic─â a subst. frumos. 8. Cu met. Formos fam., buc. Traducere ├«n slav─â: v. Crasu. 9. Scurtat v. Mu╚Öa.
a da pe-a afară de frumos / de frumoasă expr. (iron.) a fi urât / urâtă.
a face frumos expr. a se umili, a accepta un compromis.
FEMEIE FRUMOAS─é alivanc─â, amazoan─â, animal, buc─â╚Ťic─â bun─â, cad├ón─â, dam─â cu man╚Öoane, exemplar, feliu╚Ť─â, holdan─â, o gr─âdin─â de fat─â, mandarin─â, mesad─â, pies─â de elicopter, pralin─â, ╚Öeic─â, ╚Öerpoaic─â, vamp─â.

Frumos dex online | sinonim

Frumos definitie

Intrare: Frumos
Frumos
Intrare: frumos
frumos substantiv neutru admite vocativul adjectiv
Intrare: f─ât-frumos
f─ât-frumos admite vocativul substantiv masculin