fructifer definitie

13 definiții pentru fructifer

FRUCTIFÉR, -Ă, fructiferi, -e, adj. (Despre pomi) Care produce fructe comestibile; roditor. ♦ (Despre organele unei plante) Care poartă fructele. – Din fr. fructifère.
FRUCTIFÉR, -Ă, fructiferi, -e, adj. (Despre pomi) Care produce fructe comestibile; roditor. ♦ (Despre organele unei plante) Care poartă fructele. – Din fr. fructifère.
FRUCTIFÉR, -Ă, fructiferi, -e, adj. (Despre arbori) Care produce fructe comestibile; roditor. Toți arborii fructiferi din partea aceasta a pămîntului par că își au aici o bogată și bine cunoscută patrie. BOGZA, C. O. 379.
fructifér adj. m., pl. fructiféri; f. fructiféră, pl. fructifére
fructifér adj. m., pl. fructiféri; f. sg. fructiféră, pl. fructifére
FRUCTIFÉR adj. (BOT.) roditor. (Pom ~.)
FRUCTIFÉR, -Ă adj. (Despre pomi) Care produce fructe; roditor. ♦ (Despre organele unei plante) Care poartă fructele. [< fr. fructifère, cf. lat. fructus – fruct, ferre – a purta].
FRUCTIFÉR, -Ă adj. 1. (despre pomi) care produce fructe. 2. (despre organele unei plante) care poartă fructele. (< fr. fructifère)
FRUCTIFÉR ~ă (~i, ~e) (despre arbori) Care face fructe. /<fr. fructifere
fructifer a. care poartă fructe: arbore fructifer.
*fructifér, -ă adj. (lat. frúctifer, -ífera, d. fructus, fruct, și -fer ca în frigorifer, luceafăr). Care produce fructe bune de mîncat: măru e arbore fructifer. V. pom.
FRUCTIFER adj. (BOT.) roditor. (Pom ~.)
FRUCTI- „fructe, roade”. ◊ L. fructus „fruct” > fr. fructi-, engl. id. > rom. fructi-. □ ~col (v. -col1), adj., (despre paraziți) care trăiește pe fructe; ~fer (v. -fer), adj., 1. (Despre organe vegetale) Care poartă fructele. 2. (Despre pomi) Care produce fructe; ~flor (v. -flor), adj., (despre flori) al cărui caliciu servește la formarea fructului; ~form (v. -form), adj., în formă de fruct; ~gen (v. -gen2), adj., care produce fructe; sin. fructipar; ~par (v. -par), adj., fructigen*; ~vor (v. -vor), adj., care se hrănește cu fructe.

fructifer dex

Intrare: fructifer
fructifer adjectiv