Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

21 defini╚Ťii pentru frontier─â

FRONTI├ëR─é, frontiere, s. f. Linie natural─â sau conven╚Ťional─â care desparte teritoriul unui stat de teritoriul altor state sau de ├«ntinderi de ap─â care nu fac parte din teritoriul s─âu; grani╚Ť─â, hotar. [Pr.: -ti-e-. ÔÇô Var.: (├«nv.) frunt├írie s. f.] ÔÇô Din fr. fronti├Ęre.
FRUNTÁRIE s. f. v. frontieră.
FRONTI├ëR─é, frontiere, s. f. Linie natural─â sau conven╚Ťional─â care desparte teritoriul unui stat de teritoriul altor state sau de ├«ntinderi de ap─â care nu fac parte din teritoriul s─âu; grani╚Ť─â, hotar. [Pr.: -ti-e-. ÔÇô Var.: (├«nv.) frunt├írie s. f.] ÔÇô Din fr. fronti├Ęre.
FRUNTÁRIE s. f. v. frontieră.
FRONTI├ëR─é, frontiere, s. f. Limit─â ├«ntre dou─â ╚Ť─âri; grani╚Ť─â, hotar. Viz─â pentru trecerea frontierei. ÔÇô Pronun╚Ťat: -ti-e-.
FRUNT├üRIE, fruntarii, s. f. (Mai ales la pl.; ├«nvechit ╚Öi arhaizant) Frontier─â. Dezbateri se ├«ncing at├«t aci c├«t ╚Öi ├«n afar─â din fruntarii. MACEDONSKI, O. IV 119. B─âtaia avu loc pe fruntaria celor dou─â ╚Ť─âri. CARAGIALE, O. III 139. ÔŚŐ Fig. Departe-n ╚Öesuri Ziua alungat─â L├«ng─â reci fruntarii alergarea-╚Öi curm─â. TOP├ÄRCEANU, S. A. 28.
fronti├ęr─â (-ti-e-) s. f., g.-d. art. fronti├ęrei; pl. fronti├ęre
fronti├ęr─â s. f. (sil. -╚Ťi-e-), g.-d. art. fronti├ęrei; pl. fronti├ęre
obel├şsc-fronti├ęr─â s. n. (sil. -ti-e-)
FRONTI├ëR─é s. grani╚Ť─â, hotar, limit─â teritorial─â, (├«nv. ╚Öi pop.) margine, (├«nv.) confinii (pl.), cordon, fruntarie, miezuin─â. (~ a unui stat.)
FRUNT├üRIE s. v. frontier─â, grani╚Ť─â, hotar, limit─â teritorial─â.
FRONTI├ëR─é s.f. 1. Hotar ├«ntre state; grani╚Ť─â. 2. (Mat.) Mul╚Ťime de elemente care limiteaz─â un domeniu. [Pron. -ti-e-. / < fr. fronti├Ęre].
FRONTI├ëR─é s. f. 1. linie natural─â sau conven╚Ťional─â care delimiteaz─â teritoriul unui stat; grani╚Ť─â. 2. (fig.) limit─â. 3. (mat.) mul╚Ťime de elemente care limiteaz─â un domeniu. (< fr. fronti├Ęre)
FRONTI├ëR─é ~e f. Linie de demarca╚Ťie natural─â sau conven╚Ťional─â care desparte diferite ╚Ť─âri; grani╚Ť─â; hotar. [G.-D. frontierei; Sil. -ti-e-] /<fr. frontiere
frontier─â f. grani╚Ť─â, hotar.
fronti├ęr─â f., pl. e (fr. fronti├Ęre, it. frontiera. V. frunte). Hotar, limit─â ├«ntre ╚Ť─âr─ş, fruntarie.
*fruntárie f. (d. frunte, după frontieră). Rar. Frontieră.
FRONTIER─é s. grani╚Ť─â, hotar, limit─â teritorial─â, (├«nv. ╚Öi pop.) margine, (├«nv.) confinii (pl.), cordon, fruntarie, miezuin─â. (~ a unui stat.)
fruntarie s. v. FRONTIERĂ. GRANIȚĂ. HOTAR. LIMITĂ TERITORIALĂ.
FRONTI├ëR─é (< fr.) s. f. 1. (Dr.) Linie natural─â sau conven╚Ťional─â trasat─â ├«ntre diferite puncte de pe suprafa╚Ťa globului, care delimiteaz─â teritoriul unui stat de teritoriul altui stat, de marea liber─â, de spa╚Ťiul cosmic (├«n ├«n─âl╚Ťime). F. delimiteaz─â juridic cadrul ├«n care statul ├«╚Öi exercit─â suveranitatea sa deplin─â ╚Öi exclusiv─â. F. de stat sunt inviolabile, ca ╚Öi teritoriul de stat, respectarea lor fiind o condi╚Ťie sine qua non a promov─ârii unor rela╚Ťii normale, de cooperare ╚Öi securitate ├«ntre state. ÔŚŐ (EC.) F. vamal─â = limit─â p├ón─â la care se aplic─â regimul vamal al unui stat sau al unei uniuni vamale; ea poate s─â nu coincid─â cu cea na╚Ťional─â, ├«n cazul ├«n care anumite por╚Ťiuni din teritoriul na╚Ťional (porturi, zone libere) sunt exceptate de la aplicarea regimului vamal sau ├«n cazul uniunilor vamale. 2. (MAT.) Frontiera unei mul╚Ťimi = mul╚Ťimea punctelor cu proprietatea c─â orice vecin─âtate a lor con╚Ťine puncte din mul╚Ťime ╚Öi din complementara sa.
MEDICI F─éR─é FRONTIERE, asocia╚Ťie nonguvernamental─â, fondat─â ├«n 1971, format─â din medici ╚Öi personal auxiliar, av├ónd ca scop acordarea de asisten╚Ť─â medical─â unor popula╚Ťii care au ori au avut de suferit de pe urma r─âzboaielor sau a unor calamit─â╚Ťi naturale.

Frontier─â dex online | sinonim

Frontier─â definitie

Intrare: frontier─â
frontier─â substantiv feminin
  • silabisire: -╚Ťi-e-
fruntarie