frondor definitie

9 definiții pentru frondor

FRONDEUR, frondeuri, s. m. Partizan al frondei. [Pr.: frondör. – Var.: frondór s. m.] – Din fr. frondeur.
FRONDÓR s. m. v. frondeur.
FRONDÓR, frondori, s. m. (Franțuzism) Partizan al frondei. – Din fr. frondeur.[1]
frondeur (fr.) [pron. frondör] (fron-deur) s. m., pl. frondeuri
frondór s. m., pl. frondóri
FRONDÓR s., adj. v. frondist.
FRONDÓR s.m. 1. Răzvrătit; partizan al frondei. 2. (Franțuzism, fig.) Cel care critică, care contrazice; răzvrătit. [Pron. fron-dör. / < fr. frondeur].
FRONDÓR I. s. m. partizan al frondei (1, 2). II. adj., s. m. f. (fig.) (cel) care critică, contrazice; răzvrătit, rebel. (< fr. frondeur)
FRONDÓR ~i m. 1) Participant la frondă. 2) fig. Opoziționist lipsit de principialitate, care acționează în conformitate cu interesele sale personale. /<fr. frondeur

frondor dex

Intrare: frondeur
frondor substantiv masculin admite vocativul
frondeur substantiv masculin admite vocativul
  • silabisire: fron-deur
  • pronunție: frondör