Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

25 defini╚Ťii pentru frizare

FREZÁ2 vb. I v. friza1.
FREZÁRE2 s. f. v. frizare.
FRIZ├ü2 vb. I. Tranz. A fi pe punctul de a atinge ridicolul, nebunia etc. ÔÇô Din fr. friser.
FRIZ├ü1, frizez, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. (Azi rar) A(-╚Öi) ├«ncre╚Ťi, a(-╚Öi) ondula p─ârul (cu fierul sau prin alte mijloace); a (se) coafa. [Var.: frez├í vb. I] ÔÇô Din fr. friser.
FRIZ├üRE, friz─âri, s. f. (Azi rar) Ac╚Ťiunea de a (se) friza1 ╚Öi rezultatul ei; frizat. [Var.: frez├íre s. f.] ÔÇô V. friza1.
FREZÁ2 vb. I v. friza1.
FREZÁRE2 s. f. v. frizare.
FRIZ├ü2 vb. I. Tranz. A fi pe punctul de a atinge ridicolul, nebunia etc. ÔÇô Din fr. friser.
FRIZ├ü1, frizez, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. (Azi rar) A(-╚Öi) ├«ncre╚Ťi, a(-╚Öi) ondula p─ârul (cu fierul sau prin alte mijloace); a (se) coafa. [Var.: frez├í vb. I] ÔÇô Din fr. friser.
FRIZ├üRE, friz─âri, s. f. (Azi rar) Ac╚Ťiunea de a (se) friza1 ╚Öi rezultatul ei; frizat. [Var.: frez├íre s. f.] ÔÇô V. friza1.
FRIZ├ü, frizez, vb. I. Tranz. (Azi mai rar) A ├«ncre╚Ťi, a ├«nc├«rlion╚Ťa p─ârul (cu fierul sau prin alte mijloace); a ondula, a coafa. N-are p─ârul cre╚Ť; ╚Öi-l frizeaz─â. ÔŚŐ Fier de frizat v. fier (2). ÔŚŐ Refl. S─â m─â frizez ca s─â-╚Ťi plac? EMINESCU, N. 113.
frizá (a ~) (a coafa, a fi aproape de ridicol, de nebunie) vb., ind. prez. 3 frizeáză
frizáre s. f., g.-d. art. frizắrii; pl. frizắri
friz├í (coafa) vb., ind. prez. 1 sg. friz├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. frize├íz─â
frizáre s. f., g.-d. art. frizării; pl. frizări
FRIZÁ vb. v. coafa.
FRIZ├ü vb. I. I. tr., refl. (Rar) A(-╚Öi) ├«ncre╚Ťi, a(-╚Öi) c├órlion╚Ťa (p─ârul). ÔÖŽ A (se) piept─âna cu ├«ngrijire. II. tr. A fi pe punctul de a atinge ridicolul, nebunia etc. [< fr. friser].
FRIZ├üRE s.f. (Rar) Ac╚Ťiunea de a (se) friza. [< friza].
FRIZ├ü vb. I. tr., refl. a(-╚Öi) ├«ncre╚Ťi, a(-╚Öi) c├órlion╚Ťa (p─ârul). ÔŚŐ a (se) piept─âna cu ├«ngrijire. II. tr. a fi pe punctul de a atinge ridicolul, nebunia etc. (< fr. friser)
friz├í (friz├ęz, friz├ít), vb. ÔÇô A ondula, a ├«ncre╚Ťi. ÔÇô Var. freza (vulg.). Fr. friser. ÔÇô Der. frizer, s. m. (lucr─âtor care se ocup─â cu tunsul sau b─ârbieritul); frizerie, s. f. (atelier pentru tuns, b─ârbierit); frezur─â, s. f. (piept─ân─âtur─â); ├«nfrizurat, adj. (├«ncre╚Ťit, ondulat). Cf. frez─â.
A FRIZ├ü ~├ęz tranz. 1) (p─ârul) A aranja ├«n bucle, folosind diferite mijloace; a c├órlion╚Ťa; a ├«ncre╚Ťi; a bucla; a ondula. 2) fam. (persoane) A supune unei ac╚Ťiuni de scurtare ╚Öi aranjare a p─ârului. /<fr. friser
A SE FRIZ├ü m─â ~├ęz intranz. A-╚Öi face freza. /<fr. friser
frizà v. a bucla părul (= fr. friser).
*friz├ęz v. tr. (fr. friser). Drotez. Fig. M─â apropi─ş, ating: purtarea lu─ş frizeaz─â crima, nebunia.
friza vb. v. COAFA.

Frizare dex online | sinonim

Frizare definitie

Intrare: friza (ridicol)
friza verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: friza (coafa)
freza verb grupa I conjugarea a II-a
friza verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: frizare
frezare substantiv feminin
frizare substantiv feminin