Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

39 defini╚Ťii pentru friz─â

FREZÁ2 vb. I v. friza1.
FRIZ s. n. v. friz─â1.
FRIZ├ü2 vb. I. Tranz. A fi pe punctul de a atinge ridicolul, nebunia etc. ÔÇô Din fr. friser.
FRIZ├ü1, frizez, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. (Azi rar) A(-╚Öi) ├«ncre╚Ťi, a(-╚Öi) ondula p─ârul (cu fierul sau prin alte mijloace); a (se) coafa. [Var.: frez├í vb. I] ÔÇô Din fr. friser.
FR├ŹZ─é1, frize, s. f. 1. (├Än arhitectura clasic─â) Parte component─â a antablamentului, cuprins─â ├«ntre arhitrav─â ╚Öi corni╚Ö─â, de obicei ├«mpodobit─â cu picturi, basoreliefuri, caneluri etc. ÔÖŽ Ornament ├«n form─â de band─â orizontal─â cu picturi sau reliefuri ├«n jurul unui vas, al unei s─âli, al unui sarcofag etc. 2. Pies─â ├«ngust─â de cherestea, folosit─â la fabricarea lamelor de parchet, a chenarelor de u╚Öi, a lambriurilor. ÔÖŽ Chenar care ├«nconjoar─â o pardoseal─â de parchet ├«n lungul pere╚Ťilor, f─âcut din piese mai mari dec├ót lamele parchetului. 3. Ram─â masiv─â de lemn ├«n care se prind t─âbliile unei u╚Öi. [Var.: friz s. n.] ÔÇô Din fr. frise.
FR├ŹZ─é2, frize, s. f. Ras─â de oi de culoare alb─â, cu coada scurt─â, crescut─â pentru produc╚Ťia de lapte. ÔÇô Din germ. Friser.
FREZÁ2 vb. I v. friza1.
FRIZ s. n. v. friz─â1.
FRIZ├ü2 vb. I. Tranz. A fi pe punctul de a atinge ridicolul, nebunia etc. ÔÇô Din fr. friser.
FRIZ├ü1, frizez, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. (Azi rar) A(-╚Öi) ├«ncre╚Ťi, a(-╚Öi) ondula p─ârul (cu fierul sau prin alte mijloace); a (se) coafa. [Var.: frez├í vb. I] ÔÇô Din fr. friser.
FR├ŹZ─é1, frize, s. f. 1. (├Än arhitectura clasic─â) Parte component─â a antablamentului, cuprins─â ├«ntre arhitrav─â ╚Öi corni╚Ö─â, de obicei ├«mpodobit─â cu picturi, basoreliefuri, caneluri etc. ÔÖŽ Ornament ├«n form─â de band─â orizontal─â cu picturi sau reliefuri ├«n jurul unui vas, al unei s─âli, al unui sarcofag etc. 2. Pies─â ├«ngust─â de cherestea, folosit─â la fabricarea lamelor de parchet, a chenarelor de u╚Öi, a lambriurilor. ÔÖŽ Chenar care ├«nconjoar─â o pardoseal─â de parchet ├«n lungul pere╚Ťilor, f─âcut din piese mai mari dec├ót lamele parchetului. 3. Ram─â masiv─â de lemn ├«n care se prind t─âbliile unei u╚Öi. [Var.: friz s. n.] ÔÇô Din fr. frise.
FR├ŹZ─é2, frize, s. f. Ras─â de oi de culoare alb─â, cu coada scurt─â, crescut─â pentru produc╚Ťia de lapte. ÔÇô Din germ. Friser.
FRIZ, frizuri, s. n. Pies─â ├«ngust─â de cherestea, folosit─â la fabricarea lamelor de parchet sau a unor piese de t├«mpl─ârie (chenare de u╚Öi, lambriuri etc.). ÔÖŽ Chenar care ├«nconjur─â o pardoseal─â de parchet ├«n lungul pere╚Ťilor ╚Öi care e f─âcut din piese mai mari dec├«t lamele parchetului.
FRIZ├ü, frizez, vb. I. Tranz. (Azi mai rar) A ├«ncre╚Ťi, a ├«nc├«rlion╚Ťa p─ârul (cu fierul sau prin alte mijloace); a ondula, a coafa. N-are p─ârul cre╚Ť; ╚Öi-l frizeaz─â. ÔŚŐ Fier de frizat v. fier (2). ÔŚŐ Refl. S─â m─â frizez ca s─â-╚Ťi plac? EMINESCU, N. 113.
FR├ŹZ─é, frize, s. f. (├Än arhitectura clasic─â) Suprafa╚Ť─â cuprins─â ├«ntre arhitrav─â ╚Öi corni╚Ö─â, ├«n genere ├«mpodobit─â cu picturi, sculpturi, caneluri etc. Stam admir├«nd frumoasele metope dintre trigrifele frizei exterioare ale Partenonului. GHICA, S. 652. ÔÖŽ Band─â ├«mpodobit─â cu picturi sau sculpturi ├«n jurul unui vas, al unei s─âli, al unui sarcofag etc. ├Ämpodobit─â... cu scene de v├«n─âtoare, precum este ╚Öi friza celui mai frumos din sarcofagele de piatr─â din Muzeul nostru na╚Ťional. ODOBESCU, S. III 636.
FRIZ, frizuri, s. n. Pies─â ├«ngust─â de cherestea, folosit─â la fabricarea lamelor de parchet sau a unor piese de t├ómpl─ârie (chenare de u╚Öi, lambriuri etc.) ÔÖŽ Chenar care ├«nconjur─â o pardoseal─â de parchet ├«n lungul pere╚Ťilor ╚Öi care este f─âcut din piese mai mari dec├ót lamele parchetului. ÔÇô Fr. frise.
frizá (a ~) (a coafa, a fi aproape de ridicol, de nebunie) vb., ind. prez. 3 frizeáză
fr├şz─â (ornament) s. f., g.-d. art. fr├şzei; pl. fr├şze
friz s. n.
friz├í (coafa) vb., ind. prez. 1 sg. friz├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. frize├íz─â
fr├şz─â (ornament) s. f., g.-d. art. fr├şzei; pl. fr├şze
FRIZÁ vb. v. coafa.
FRIZ s.n. Pies─â de lemn ├«ngust─â, ├«ntrebuin╚Ťat─â la fabricarea lamelor de parchet sau ├«n t├ómpl─ârie. ÔÖŽ Chenar care ├«ncadreaz─â o pardoseal─â de parchet ├«n lungul pere╚Ťilor de care se prind t─âbliile unei u╚Öi. [< fr. frise].
FRIZ├ü vb. I. I. tr., refl. (Rar) A(-╚Öi) ├«ncre╚Ťi, a(-╚Öi) c├órlion╚Ťa (p─ârul). ÔÖŽ A (se) piept─âna cu ├«ngrijire. II. tr. A fi pe punctul de a atinge ridicolul, nebunia etc. [< fr. friser].
FR├ŹZ─é s.f. Por╚Ťiune a antablamentului cuprins─â ├«ntre arhitrav─â ╚Öi corni╚Ö─â, ├«mpodobit─â ├«n mod obi╚Önuit cu picturi, cu sculpturi etc. ÔÖŽ F├ó╚Öie orizontal─â continu─â, ├«mpodobit─â cu sculpturi sau picturi, a╚Öezat─â la partea superioar─â a unui edificiu, deasupra tapetului unui perete etc. [< fr. frise].
FRIZ├ü vb. I. tr., refl. a(-╚Öi) ├«ncre╚Ťi, a(-╚Öi) c├órlion╚Ťa (p─ârul). ÔŚŐ a (se) piept─âna cu ├«ngrijire. II. tr. a fi pe punctul de a atinge ridicolul, nebunia etc. (< fr. friser)
FR├ŹZ─é1 s. f. 1. por╚Ťiune a antablamentului, ├«ntre arhitrav─â ╚Öi corni╚Ö─â, decorat─â cu picturi, c─âr─âmizi sm─âl╚Ťuite, mozaicuri sau basoreliefuri. 2. f├ó╚Öie orizontal─â continu─â, ├«mpodobit─â cu picturi sau sculpturi, la partea superioar─â a unui edificiu, deasupra tapetului unui perete, ├«n jurul unui vas, sarcofag etc. ÔŚŐ chenar care ├«ncadreaz─â o pardoseal─â de parchet. 3. ram─â masiv─â de lemn ├«n care se prind t─âbliile unei u╚Öi. (< fr. frise)
FR├ŹZ─é2 s. f. ras─â de oi de culoare alb─â cu coada scurt─â. (< germ. Friser)
friz├í (friz├ęz, friz├ít), vb. ÔÇô A ondula, a ├«ncre╚Ťi. ÔÇô Var. freza (vulg.). Fr. friser. ÔÇô Der. frizer, s. m. (lucr─âtor care se ocup─â cu tunsul sau b─ârbieritul); frizerie, s. f. (atelier pentru tuns, b─ârbierit); frezur─â, s. f. (piept─ân─âtur─â); ├«nfrizurat, adj. (├«ncre╚Ťit, ondulat). Cf. frez─â.
FRIZ ~uri n. 1) Scândură îngustă folosită în tâmplărie. 2) v. FRIZĂ. /<fr. frise
A FRIZ├ü ~├ęz tranz. 1) (p─ârul) A aranja ├«n bucle, folosind diferite mijloace; a c├órlion╚Ťa; a ├«ncre╚Ťi; a bucla; a ondula. 2) fam. (persoane) A supune unei ac╚Ťiuni de scurtare ╚Öi aranjare a p─ârului. /<fr. friser
A SE FRIZ├ü m─â ~├ęz intranz. A-╚Öi face freza. /<fr. friser
FR├ŹZ─é ~e f. 1) arhit. Parte a antablamentului, situat─â ├«ntre arhitrav─â ╚Öi corni╚Ö─â. 2) F├ó╚Öie orizontal─â, ├«mpodobit─â cu picturi sau cu sculpturi, care ├«nconjoar─â partea superioar─â a unei cl─âdiri. 3) Chenar decorativ. 4) Cadru de lemn ├«n care se fixeaz─â panourile unei u╚Öi. [G.-D. frizei] /<fr. frise
frizà v. a bucla părul (= fr. friser).
friză f. Arhit. partea dintre arhitravă și cornișă.
1) *fr├şz─â f., pl. e (fr. frise, it. fregio, d. lat. phrygium [sub├«n╚Ť. opus], adic─â lucrare frigian─â, din Frigia, ╚Ťar─â renumit─â pin ╚Ťes─âtur─ş). Arh. O parte din intabulament ├«ntre architrav─â ╚Öi corni╚Ö─â. Suprafa╚Ť─â plan─â care formeaz─â o band─â continu─â. V. triglif.
2) *fr├şz─â f. (d. Friza, o provincie a Olande─ş). Cal de friz─â, butuc de lemn cu ╚Ť─âru╚Ö─ş ├«nfip╚Ť─ş din toate p─âr╚Ťile ╚Öi ├«ntrebuin╚Ťat ca obstacul ├«n r─âzbo─ş, contra cavalerii─ş ma─ş ales.
*friz├ęz v. tr. (fr. friser). Drotez. Fig. M─â apropi─ş, ating: purtarea lu─ş frizeaz─â crima, nebunia.
friza vb. v. COAFA.

Friz─â dex online | sinonim

Friz─â definitie

Intrare: friz─â (ras─â)
friz─â substantiv feminin
Intrare: friz─â (arhit.)
friz─â substantiv feminin
friz 1 pl. -e substantiv neutru
friz 2 pl. -uri substantiv neutru
Intrare: friza (ridicol)
friza verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: friza (coafa)
freza verb grupa I conjugarea a II-a
friza verb grupa I conjugarea a II-a