friză definitie

39 definiții pentru friză

FREZÁ2 vb. I v. friza1.
FRIZ s. n. v. friză1.
FRIZÁ2 vb. I. Tranz. A fi pe punctul de a atinge ridicolul, nebunia etc. – Din fr. friser.
FRIZÁ1, frizez, vb. I. Tranz. și refl. (Azi rar) A(-și) încreți, a(-și) ondula părul (cu fierul sau prin alte mijloace); a (se) coafa. [Var.: frezá vb. I] – Din fr. friser.
FRÍZĂ1, frize, s. f. 1. (În arhitectura clasică) Parte componentă a antablamentului, cuprinsă între arhitravă și cornișă, de obicei împodobită cu picturi, basoreliefuri, caneluri etc. ♦ Ornament în formă de bandă orizontală cu picturi sau reliefuri în jurul unui vas, al unei săli, al unui sarcofag etc. 2. Piesă îngustă de cherestea, folosită la fabricarea lamelor de parchet, a chenarelor de uși, a lambriurilor. ♦ Chenar care înconjoară o pardoseală de parchet în lungul pereților, făcut din piese mai mari decât lamele parchetului. 3. Ramă masivă de lemn în care se prind tăbliile unei uși. [Var.: friz s. n.] – Din fr. frise.
FRÍZĂ2, frize, s. f. Rasă de oi de culoare albă, cu coada scurtă, crescută pentru producția de lapte. – Din germ. Friser.
FREZÁ2 vb. I v. friza1.
FRIZ s. n. v. friză1.
FRIZÁ2 vb. I. Tranz. A fi pe punctul de a atinge ridicolul, nebunia etc. – Din fr. friser.
FRIZÁ1, frizez, vb. I. Tranz. și refl. (Azi rar) A(-și) încreți, a(-și) ondula părul (cu fierul sau prin alte mijloace); a (se) coafa. [Var.: frezá vb. I] – Din fr. friser.
FRÍZĂ1, frize, s. f. 1. (În arhitectura clasică) Parte componentă a antablamentului, cuprinsă între arhitravă și cornișă, de obicei împodobită cu picturi, basoreliefuri, caneluri etc. ♦ Ornament în formă de bandă orizontală cu picturi sau reliefuri în jurul unui vas, al unei săli, al unui sarcofag etc. 2. Piesă îngustă de cherestea, folosită la fabricarea lamelor de parchet, a chenarelor de uși, a lambriurilor. ♦ Chenar care înconjoară o pardoseală de parchet în lungul pereților, făcut din piese mai mari decât lamele parchetului. 3. Ramă masivă de lemn în care se prind tăbliile unei uși. [Var.: friz s. n.] – Din fr. frise.
FRÍZĂ2, frize, s. f. Rasă de oi de culoare albă, cu coada scurtă, crescută pentru producția de lapte. – Din germ. Friser.
FRIZ, frizuri, s. n. Piesă îngustă de cherestea, folosită la fabricarea lamelor de parchet sau a unor piese de tîmplărie (chenare de uși, lambriuri etc.). ♦ Chenar care înconjură o pardoseală de parchet în lungul pereților și care e făcut din piese mai mari decît lamele parchetului.
FRIZÁ, frizez, vb. I. Tranz. (Azi mai rar) A încreți, a încîrlionța părul (cu fierul sau prin alte mijloace); a ondula, a coafa. N-are părul creț; și-l frizează. ◊ Fier de frizat v. fier (2). ◊ Refl. Să mă frizez ca să-ți plac? EMINESCU, N. 113.
FRÍZĂ, frize, s. f. (În arhitectura clasică) Suprafață cuprinsă între arhitravă și cornișă, în genere împodobită cu picturi, sculpturi, caneluri etc. Stam admirînd frumoasele metope dintre trigrifele frizei exterioare ale Partenonului. GHICA, S. 652. ♦ Bandă împodobită cu picturi sau sculpturi în jurul unui vas, al unei săli, al unui sarcofag etc. Împodobită... cu scene de vînătoare, precum este și friza celui mai frumos din sarcofagele de piatră din Muzeul nostru național. ODOBESCU, S. III 636.
FRIZ, frizuri, s. n. Piesă îngustă de cherestea, folosită la fabricarea lamelor de parchet sau a unor piese de tâmplărie (chenare de uși, lambriuri etc.) ♦ Chenar care înconjură o pardoseală de parchet în lungul pereților și care este făcut din piese mai mari decât lamele parchetului. – Fr. frise.
frizá (a ~) (a coafa, a fi aproape de ridicol, de nebunie) vb., ind. prez. 3 frizeáză
fríză (ornament) s. f., g.-d. art. frízei; pl. fríze
friz s. n.
frizá (coafa) vb., ind. prez. 1 sg. frizéz, 3 sg. și pl. frizeáză
fríză (ornament) s. f., g.-d. art. frízei; pl. fríze
FRIZÁ vb. v. coafa.
FRIZ s.n. Piesă de lemn îngustă, întrebuințată la fabricarea lamelor de parchet sau în tâmplărie. ♦ Chenar care încadrează o pardoseală de parchet în lungul pereților de care se prind tăbliile unei uși. [< fr. frise].
FRIZÁ vb. I. I. tr., refl. (Rar) A(-și) încreți, a(-și) cârlionța (părul). ♦ A (se) pieptăna cu îngrijire. II. tr. A fi pe punctul de a atinge ridicolul, nebunia etc. [< fr. friser].
FRÍZĂ s.f. Porțiune a antablamentului cuprinsă între arhitravă și cornișă, împodobită în mod obișnuit cu picturi, cu sculpturi etc. ♦ Fâșie orizontală continuă, împodobită cu sculpturi sau picturi, așezată la partea superioară a unui edificiu, deasupra tapetului unui perete etc. [< fr. frise].
FRIZÁ vb. I. tr., refl. a(-și) încreți, a(-și) cârlionța (părul). ◊ a (se) pieptăna cu îngrijire. II. tr. a fi pe punctul de a atinge ridicolul, nebunia etc. (< fr. friser)
FRÍZĂ1 s. f. 1. porțiune a antablamentului, între arhitravă și cornișă, decorată cu picturi, cărămizi smălțuite, mozaicuri sau basoreliefuri. 2. fâșie orizontală continuă, împodobită cu picturi sau sculpturi, la partea superioară a unui edificiu, deasupra tapetului unui perete, în jurul unui vas, sarcofag etc. ◊ chenar care încadrează o pardoseală de parchet. 3. ramă masivă de lemn în care se prind tăbliile unei uși. (< fr. frise)
FRÍZĂ2 s. f. rasă de oi de culoare albă cu coada scurtă. (< germ. Friser)
frizá (frizéz, frizát), vb. – A ondula, a încreți. – Var. freza (vulg.). Fr. friser. – Der. frizer, s. m. (lucrător care se ocupă cu tunsul sau bărbieritul); frizerie, s. f. (atelier pentru tuns, bărbierit); frezură, s. f. (pieptănătură); înfrizurat, adj. (încrețit, ondulat). Cf. freză.
FRIZ ~uri n. 1) Scândură îngustă folosită în tâmplărie. 2) v. FRIZĂ. /<fr. frise
A FRIZÁ ~éz tranz. 1) (părul) A aranja în bucle, folosind diferite mijloace; a cârlionța; a încreți; a bucla; a ondula. 2) fam. (persoane) A supune unei acțiuni de scurtare și aranjare a părului. /<fr. friser
A SE FRIZÁ mă ~éz intranz. A-și face freza. /<fr. friser
FRÍZĂ ~e f. 1) arhit. Parte a antablamentului, situată între arhitravă și cornișă. 2) Fâșie orizontală, împodobită cu picturi sau cu sculpturi, care înconjoară partea superioară a unei clădiri. 3) Chenar decorativ. 4) Cadru de lemn în care se fixează panourile unei uși. [G.-D. frizei] /<fr. frise
frizà v. a bucla părul (= fr. friser).
friză f. Arhit. partea dintre arhitravă și cornișă.
1) *fríză f., pl. e (fr. frise, it. fregio, d. lat. phrygium [subînț. opus], adică lucrare frigiană, din Frigia, țară renumită pin țesăturĭ). Arh. O parte din intabulament între architravă și cornișă. Suprafață plană care formează o bandă continuă. V. triglif.
2) *fríză f. (d. Friza, o provincie a Olandeĭ). Cal de friză, butuc de lemn cu țărușĭ înfipțĭ din toate părțile și întrebuințat ca obstacul în războĭ, contra cavaleriiĭ maĭ ales.
*frizéz v. tr. (fr. friser). Drotez. Fig. Mă apropiĭ, ating: purtarea luĭ frizează crima, nebunia.
friza vb. v. COAFA.

friză dex

Intrare: friză (rasă)
friză substantiv feminin
Intrare: friză (arhit.)
friză substantiv feminin
friz 1 pl. -e substantiv neutru
friz 2 pl. -uri substantiv neutru
Intrare: friza (ridicol)
friza verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: friza (coafa)
freza verb grupa I conjugarea a II-a
friza verb grupa I conjugarea a II-a