FRIPTURÍCĂ, fripturici, s. f. Diminutiv al lui friptură. – Friptură + suf. -ică.

FRIPTURÍCĂ, fripturici, s. f. Diminutiv al lui friptură. – Friptură + suf. -ică.

FRIPTURÍCĂ, fripturele, s. f. Diminutiv al lui friptură; friptură bună. Așa aș mînca eu o fripturică de cerb! SBIERA, P. 176.

fripturícă s. f., g.-d. art. fripturícii; pl. fripturíci

fripturícă s. f., g.-d. art. fripturícii; pl. fripturíci