friptură definitie

8 definiții pentru friptură

FRIPTÚRĂ, fripturi, s. f. Fel de mâncare constând din carne friptă pe grătar, în frigare sau în tigaie. – Lat. *frictura.
FRIPTÚRĂ, fripturi, s. f. Fel de mâncare constând din carne friptă pe grătar, în frigare sau în tigaie. – Lat. *frictura.
FRIPTÚRĂ, fripturi, s. f. Fel de mîncare care constă din carne friptă (pe grătar sau în frigare) sau gătită (în tigaie, la cuptor etc.). Fiecare rupeam bucățile de friptură cu mîinile. SAHIA, N. 57. Zise vătafului să taie un ied... și să-l facă friptură. NEGRUZZI, S. I 82. I-au venit poftă de o bucățică de friptură. DRĂGHICI, R. 65. Iepurașu-i bun de zeamă, Iepuroaica de friptură. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 367.
friptúră s. f., g.-d. art. friptúrii; pl. friptúri
friptúră s. f., g.-d. art. friptúrii; pl. friptúri
FRIPTÚRĂ ~i f. 1) Fel de mâncare pregătită din carne friptă (la grătar, în frigare, în cuptor, în tigaie). 2) Loc fript. [G.-D. fripturii] /<lat. frictura
friptură f. carne friptă. [Lat. FRICTURA].
friptúră f., pl. ĭ. Rezultatu frigeriĭ. Carne friptă: friptură de porc.

friptură dex

Intrare: friptură
friptură substantiv feminin