Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru fricativ

FRICAT├ŹV, -─é, fricativi, -e, adj. (├Än sintagma) Consoan─â fricativ─â (╚Öi substantivat, f.) sau sunet fricativ = consoan─â sau sunet la a c─âror pronun╚Ťare canalul fonator se str├ómteaz─â astfel ├«nc├ót aerul s─â se poat─â scurge tot timpul emisiunii; consoan─â constrictiv─â sau sunet constrictiv. ÔÇô Din fr. fricatif.
FRICAT├ŹV, -─é, fricative, adj. n. ╚Öi f. (├Än sintagma) Consoan─â fricativ─â (╚Öi substantivat, f.) sau sunet fricativ = consoan─â sau sunet la a c─âror pronun╚Ťare canalul fonator se str├ómteaz─â astfel ├«nc├ót aerul s─â se poat─â scurge tot timpul emisiunii; consoan─â constrictiv─â sau sunet constrictiv. ÔÇô Din fr. fricatif.
FRICAT├ŹV, -─é, fricative, adj. f. ╚Öi n. (Lingv.; ├«n expr. Consoan─â fricativ─â (╚Öi substantivat, f.) = consoan─â care se pronun╚Ť─â prin str├«mtarea canalului vocal ├«n a╚Öa fel, ├«nc├«t aerul s─â se poat─â scurge ├«n tot timpul c├«t dureaz─â emisiunea; constrictiv.
!fricat├şv adj. m., pl. fricat├şvi; f. fricat├şv─â, pl. fricat├şve
*fricat├şv─â s. f., g.-d. art. fricat├şvei; pl. fricat├şve
fricat├şv adj. n., f. sg. fricat├şv─â; pl. n. ╚Öi f. fricat├şve
FRICAT├ŹV adj. v. constrictiv.
FRICAT├ŹV, -─é adj. Consoan─â fricativ─â (╚Öi s.f.) = consoan─â care se pronun╚Ť─â prin ├«ngustarea canalului vocal, astfel ├«nc├ót aerul s─â se poat─â scurge ├«n tot timpul emisiunii (b, p, t, d, c, g); constrictiv. [Cf. fr. fricatif, it. fricativo].
FRICAT├ŹV, -─é adj., s. f. constrictiv. (< fr. fricatif)
FRICAT├ŹV ~─â (~i, ~e) ╚Öi substantival (despre sunete consonante) La pronun╚Ťarea c─âruia canalul fonator se ├«ngusteaz─â ╚Öi aerul produce un zgomot de fric╚Ťiune. /<fr. fricatif
*fricat├şv, -─â adj. (d. lat. fricatus, frecat). Gram. Spirant.
FRICATIV adj. (FON.) constrictiv, continuu, spirant. (Consoan─â ~.)
FRICAT├ŹV, -─é adj. < cf. fr. fricatif, it. fricativo): ├«n sintagma consoan─â fricativ─â (v.).

Fricativ dex online | sinonim

Fricativ definitie

Intrare: fricativ
fricativ adjectiv neutru