fricativ definitie

13 definiții pentru fricativ

FRICATÍV, -Ă, fricativi, -e, adj. (În sintagma) Consoană fricativă (și substantivat, f.) sau sunet fricativ = consoană sau sunet la a căror pronunțare canalul fonator se strâmtează astfel încât aerul să se poată scurge tot timpul emisiunii; consoană constrictivă sau sunet constrictiv. – Din fr. fricatif.
FRICATÍV, -Ă, fricative, adj. n. și f. (În sintagma) Consoană fricativă (și substantivat, f.) sau sunet fricativ = consoană sau sunet la a căror pronunțare canalul fonator se strâmtează astfel încât aerul să se poată scurge tot timpul emisiunii; consoană constrictivă sau sunet constrictiv. – Din fr. fricatif.
FRICATÍV, -Ă, fricative, adj. f. și n. (Lingv.; în expr. Consoană fricativă (și substantivat, f.) = consoană care se pronunță prin strîmtarea canalului vocal în așa fel, încît aerul să se poată scurge în tot timpul cît durează emisiunea; constrictiv.
!fricatív adj. m., pl. fricatívi; f. fricatívă, pl. fricatíve
*fricatívă s. f., g.-d. art. fricatívei; pl. fricatíve
fricatív adj. n., f. sg. fricatívă; pl. n. și f. fricatíve
FRICATÍV adj. v. constrictiv.
FRICATÍV, -Ă adj. Consoană fricativă (și s.f.) = consoană care se pronunță prin îngustarea canalului vocal, astfel încât aerul să se poată scurge în tot timpul emisiunii (b, p, t, d, c, g); constrictiv. [Cf. fr. fricatif, it. fricativo].
FRICATÍV, -Ă adj., s. f. constrictiv. (< fr. fricatif)
FRICATÍV ~ă (~i, ~e) și substantival (despre sunete consonante) La pronunțarea căruia canalul fonator se îngustează și aerul produce un zgomot de fricțiune. /<fr. fricatif
*fricatív, -ă adj. (d. lat. fricatus, frecat). Gram. Spirant.
FRICATIV adj. (FON.) constrictiv, continuu, spirant. (Consoană ~.)
FRICATÍV, -Ă adj. < cf. fr. fricatif, it. fricativo): în sintagma consoană fricativă (v.).

fricativ dex

Intrare: fricativ
fricativ adjectiv neutru