fricționare definitie

24 definiții pentru fricționare

FRECȚIONÁ, frecționez, vb. I. Tranz. A face cuiva o frecție, a freca. [Pr.: -ți-o-. – Var.: fricționá vb. I] – Din fr. frictionner (după freca).
FRECȚIONÁRE, frecționări, s. f. Acțiunea de a frecționa. [Pr.: -ți-o-. – Var.: fricționáre s. f.] – V. frecționa.
FRICȚIONÁ vb. I v. frecționa.
FRICȚIONÁRE s. f. v. frecționare.
FRECȚIONÁ vb. I v. fricționa.
FRICȚIONÁ, fricționez, vb. I. Tranz. A face cuiva o fricțiune, a freca. [Pr.: -ți-o-. – Var.: frecționá vb. I] – Din fr. frictionner.
FRICȚIONÁRE, fricționări, s. f. Acțiunea de a fricționa. [Pr.: -ți-o-] – V. fricționa.
FRICȚIONÁ, fricționez, vb. I. Tranz. A face o fricțiune (1). V. masa. – Pronunțat: -ți-o-.
!frecționá/fricționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 frecționeáză/fricționeáză
fricționá v. frecționá
fricționá vb. (sil. -ți-o-), ind. prez. 3 sg. și pl. fricționeáză
fricționáre s. f., pl. fricționări
FRICȚIONÁ vb. (MED.) a freca, a trage. (Îl ~ pe spate.)
FRICȚIONÁRE s. (MED.) frecare, tragere. (~ pe spate a bolnavului.)
FRECȚIONÁ vb. I. v. fricționa.
FRECȚIONÁRE s.f. v. fricționare.
FRICȚIONÁ vb. I. tr. A face o fricțiune. [Var. frecționa vb. I. / < fr. frictionner].
FRICȚIONÁRE s.f. Acțiunea de a fricționa. [Pron. -ți-o-, var. frecționare s.f. / < fricționa].
FRICȚIONÁ vb. tr. a face o fricțiune. (< fr. frictionner)
A FRICȚIONÁ ~éz tranz. (corpul sau părți ale acestuia) A supune fricțiunii. [Sil. -ți-o-] /<fr. frictionner
fricționà v. a face fricțiuni.
*fricționéz v. tr. (fr. frictionner). Barb. Frec, trag, masez.
FRICȚIONA vb. a freca, a trage. (Îl ~ pe spate.)
FRICȚIONARE s. frecare, tragere. (~ pe spate a bolnavului.)

fricționare dex

Intrare: fricționa
frecționa verb grupa I conjugarea a II-a
fricționa verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -ți-o-
Intrare: frecționare
frecționare
fricționare substantiv feminin