FRÉCȚIE, frecții,
s. f. (
Med.) Frecare a unei părți a corpului cu un lichid revulsiv. –
Cf. freca.[1]
FRÍCȚIE s. f. v. fricțiune.
FRICȚIÚNE, fricțiuni,
s. f. 1. (
Fiz.) Frecare.
2. Fig. Neînțelegere, ceartă, divergență între două persoane sau două grupuri de persoane; frecătură. [
Pr.: -ți-u-. –
Var.: (
2)
fricție s. f.] – Din
fr. friction.
FRÉCȚIE s. f. v. fricțiune.
FRÍCȚIE s. f. v. fricțiune.
FRICȚIÚNE, fricțiuni,
s. f. 1. (
Fiz.) Frecare
2. Fig. Neînțelegere, ceartă, divergență între două persoane sau două grupuri de persoane; frecătură. [
Pr.: -ți-u-. –
Var.: (
2)
frécție, frícție s. f.] – Din
fr. friction.
FRÉCȚIE s. f. v. fricțiune.
FRICȚIÚNE, fricțiuni,
s. f. 1. Frecare a unei părți a corpului cu un lichid medicinal.
V. masaj. Masinca îi făcea fricțiuni cu oțet la tîmple, îl lega cu tulpan la cap și-l culca în iatac cu perdelele strînse. BASSARABESCU, V. 8.
2. Fig. (Mai ales la
pl.) Neînțelegeri, certuri, divergențe între două persoane sau două grupuri de persoane. – Pronunțat: -ți-u-. – Variantă: (
1, nerecomandabil)
frecție s. f.
*frécție (masaj) (-ți-e)
s. f.,
art. frécția (-ți-a),
g.-d. art. frécției;
pl. frécții,
art. frécțiile (-ți-i-)
fricțiúne (frecare, conflict) (-ți-u-)
s. f.,
g.-d. art. fricțiúnii;
pl. fricțiúni
frécție s. f., pl. frécții
fricțiúne s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. fricțiúnii; pl. fricțiúni
FRICȚIÚNE s. v. divergență, neînțelegere.
FRÉCȚIE s.f. v.
fricțiune.
FRÍCȚIE s.f. v.
fricțiune.
FRICȚIÚNE s.f.
1. (Fiz.) Efectul forțelor care opun rezistență mișcării unor suprafețe în contact; frecare.
2. (Med.) Ungere și frecare a corpului cu un lichid.
3. (La pl.) Divergențe de opinii, neînțelegeri, certuri. [Pron. -ți-u-, var. (
2) frecție, frecțiune, fricție s.f. / cf. fr. friction, cf. lat. frictio].
FRICȚIÚNE s. f. 1. (fiz.) interacțiune între două corpuri aflate în contact; frecare. 2. masaj constând din ungerea și frecarea corpului cu un lichid. 3. (
fig.,
pl.) divergențe de opinii, neînțelegeri, certuri. (< fr. friction, lat. frictio)
FRICȚIÚNE ~i f. 1) Metodă de tratament prin acțiunea factorului mecanic și termic asupra organismului; masaj. 2) mai ales la pl. fig. Ciocnire de interese sau de opinii contrare; divergență de păreri. 3) fig. Acțiune de frecare a corpurilor. [Art. fricțiunea; G.-D. fricțiunii; Sil. -ți-u-] /<fr. friction, lat. frictio, ~onis
fricțiune f. frecare pe piele cu mâna, peria, flanela.
*fricțiúne f. (lat. frictio, -ónis, d. fricare, frĭctum, a freca. V.
frec). Frecătură, tragere, masaj. – Fricțiunile se fac cu mîna uscată, o perie, o flanelă ș. a. orĭ cu mîna udă de unt-de-lemn, spirt ș. a. Ele fac membrele flexibile, regulează funcțiunile peliĭ și activează circulațiunea.
FRICȚIUNE s. (FIZ.) frecare. (Proces de ~.)
fricțiune s. v. DIVERGENȚĂ. NEÎNȚELEGERE.
frecție la picior(ul) de lemn expr. gest sau acțiune inutilă, care nu poate îndrepta o stare de fapt / care nu poate ameliora o situație neplăcută.