FREZÁ1, frezez, vb. I. Tranz. A prelucra prin așchiere un material cu freza1. ◊ Mașină de frezat = mașină-unealtă destinată prelucrării prin așchiere a suprafețelor plane sau profilate ale pieselor cu ajutorul unei scule așchietoare; freză1 (2). – Din fr. fraiser.

FREZÁ2 vb. I v. friza1.

FREZÁT2 s. n. v. frizat.

FREZÁT1 s. n. Frezare1. – V. freza1.

FRIZÁ1, frizez, vb. I. Tranz. și refl. (Azi rar) A(-și) încreți, a(-și) ondula părul (cu fierul sau prin alte mijloace); a (se) coafa. [Var.: frezá vb. I] – Din fr. friser.

FRIZÁT s. n. (Azi rar) Frizare. [Var.: frezát s. n.] – V. friza1.

FREZÁ2 vb. I v. friza1.

FREZÁ1, frezez, vb. I. Tranz. A prelucra prin așchiere un material cu freza1. ◊ Mașină de frezat = mașină-unealtă destinată prelucrării prin așchiere a suprafețelor plane sau profilate ale pieselor cu ajutorul unei scule așchietoare; freză1 (2). – Din fr. fraiser.

FREZÁT2 s. n. v. frizat.

FREZÁT1 s. n. Frezare1. – V. freza1.

FRIZÁ1, frizez, vb. I. Tranz. și refl. (Azi rar) A(-și) încreți, a(-și) ondula părul (cu fierul sau prin alte mijloace); a (se) coafa. [Var.: frezá vb. I] – Din fr. friser.

FRIZÁT s. n. (Azi rar) Frizare. [Var.: frezát s. n.] – V. friza1.

FREZÁ, frezez, vb. I.Tranz. A prelucra un material cu freza. A freza o piuliță.

FRIZÁ, frizez, vb. I. Tranz. (Azi mai rar) A încreți, a încîrlionța părul (cu fierul sau prin alte mijloace); a ondula, a coafa. N-are părul creț; și-l frizează. ◊ Fier de frizat v. fier (2). ◊ Refl. Să mă frizez ca să-ți plac? EMINESCU, N. 113.

frezá (a ~) (a prelucra cu freza) vb., ind. prez. 3 frezeáză

frezát s. n.

frizá (a ~) (a coafa, a fi aproape de ridicol, de nebunie) vb., ind. prez. 3 frizeáză

frizát s. n.

frezá (a prelucra cu freza) vb., ind. prez. 1 sg. frezéz, 3 sg. și pl. frezeáză

frezát s. n.

frizá (coafa) vb., ind. prez. 1 sg. frizéz, 3 sg. și pl. frizeáză

frizát (coafat) s. n.

FRIZÁ vb. v. coafa.

FREZÁ vb. I. tr. A prelucra un material cu ajutorul frezei1. [< fr. fraiser].

FREZÁT s.n. Frezare. ◊ Mașină de frezat = mașină-unealtă pentru prelucrare cu freza; freză1 (3). [< freza].

FRIZÁ vb. I. I. tr., refl. (Rar) A(-și) încreți, a(-și) cârlionța (părul). ♦ A (se) pieptăna cu îngrijire. II. tr. A fi pe punctul de a atinge ridicolul, nebunia etc. [< fr. friser].

FREZÁ vb. tr. a prelucra un material cu ajutorul frezei. (< fr. fraiser)

FREZÁT s. n. frezare. (< freza)

FRIZÁ vb. I. tr., refl. a(-și) încreți, a(-și) cârlionța (părul). ◊ a (se) pieptăna cu îngrijire. II. tr. a fi pe punctul de a atinge ridicolul, nebunia etc. (< fr. friser)

frizá (frizéz, frizát), vb. – A ondula, a încreți. – Var. freza (vulg.). Fr. friser. – Der. frizer, s. m. (lucrător care se ocupă cu tunsul sau bărbieritul); frizerie, s. f. (atelier pentru tuns, bărbierit); frezură, s. f. (pieptănătură); înfrizurat, adj. (încrețit, ondulat). Cf. freză.

A FREZÁ ~éz tranz. (materiale dure) A prelucra prin așchiere cu ajutorul frezei. /<fr. fraiser

A FRIZÁ ~éz tranz. 1) (părul) A aranja în bucle, folosind diferite mijloace; a cârlionța; a încreți; a bucla; a ondula. 2) fam. (persoane) A supune unei acțiuni de scurtare și aranjare a părului. /<fr. friser

A SE FRIZÁ mă ~éz intranz. A-și face freza. /<fr. friser

frizà v. a bucla părul (= fr. friser).

*frizéz v. tr. (fr. friser). Drotez. Fig. Mă apropiĭ, ating: purtarea luĭ frizează crima, nebunia.

friza vb. v. COAFA.