frezare definitie

37 definiții pentru frezare

FREZÁ1, frezez, vb. I. Tranz. A prelucra prin așchiere un material cu freza1. ◊ Mașină de frezat = mașină-unealtă destinată prelucrării prin așchiere a suprafețelor plane sau profilate ale pieselor cu ajutorul unei scule așchietoare; freză1 (2). – Din fr. fraiser.
FREZÁ2 vb. I v. friza1.
FREZÁRE2 s. f. v. frizare.
FREZÁRE1, frezări, s. f. Acțiunea de a freza1 și rezultatul ei; frezat1. – V. freza1.
FRIZÁ1, frizez, vb. I. Tranz. și refl. (Azi rar) A(-și) încreți, a(-și) ondula părul (cu fierul sau prin alte mijloace); a (se) coafa. [Var.: frezá vb. I] – Din fr. friser.
FRIZÁRE, frizări, s. f. (Azi rar) Acțiunea de a (se) friza1 și rezultatul ei; frizat. [Var.: frezáre s. f.] – V. friza1.
FREZÁ2 vb. I v. friza1.
FREZÁ1, frezez, vb. I. Tranz. A prelucra prin așchiere un material cu freza1. ◊ Mașină de frezat = mașină-unealtă destinată prelucrării prin așchiere a suprafețelor plane sau profilate ale pieselor cu ajutorul unei scule așchietoare; freză1 (2). – Din fr. fraiser.
FREZÁRE2 s. f. v. frizare.
FREZÁRE1, frezări, s. f. Acțiunea de a freza1 și rezultatul ei; frezat1. – V. freza1.
FRIZÁ1, frizez, vb. I. Tranz. și refl. (Azi rar) A(-și) încreți, a(-și) ondula părul (cu fierul sau prin alte mijloace); a (se) coafa. [Var.: frezá vb. I] – Din fr. friser.
FRIZÁRE, frizări, s. f. (Azi rar) Acțiunea de a (se) friza1 și rezultatul ei; frizat. [Var.: frezáre s. f.] – V. friza1.
FREZÁ, frezez, vb. I.Tranz. A prelucra un material cu freza. A freza o piuliță.
FREZÁRE s. f. Acțiunea de a freza; prelucrarea unui material cu ajutorul frezei.
FRIZÁ, frizez, vb. I. Tranz. (Azi mai rar) A încreți, a încîrlionța părul (cu fierul sau prin alte mijloace); a ondula, a coafa. N-are părul creț; și-l frizează. ◊ Fier de frizat v. fier (2). ◊ Refl. Să mă frizez ca să-ți plac? EMINESCU, N. 113.
frezá (a ~) (a prelucra cu freza) vb., ind. prez. 3 frezeáză
frezáre s. f., g.-d. art. frezắrii; pl. frezắri
frizá (a ~) (a coafa, a fi aproape de ridicol, de nebunie) vb., ind. prez. 3 frizeáză
frizáre s. f., g.-d. art. frizắrii; pl. frizắri
frezá (a prelucra cu freza) vb., ind. prez. 1 sg. frezéz, 3 sg. și pl. frezeáză
frezáre (lucrul cu freza) s. f., g.-d. art. frezării; pl. frezări
frizá (coafa) vb., ind. prez. 1 sg. frizéz, 3 sg. și pl. frizeáză
frizáre s. f., g.-d. art. frizării; pl. frizări
FRIZÁ vb. v. coafa.
FREZÁ vb. I. tr. A prelucra un material cu ajutorul frezei1. [< fr. fraiser].
FREZÁRE s.f. Acțiunea de a freza; frezat. [< freza].
FRIZÁ vb. I. I. tr., refl. (Rar) A(-și) încreți, a(-și) cârlionța (părul). ♦ A (se) pieptăna cu îngrijire. II. tr. A fi pe punctul de a atinge ridicolul, nebunia etc. [< fr. friser].
FRIZÁRE s.f. (Rar) Acțiunea de a (se) friza. [< friza].
FREZÁ vb. tr. a prelucra un material cu ajutorul frezei. (< fr. fraiser)
FRIZÁ vb. I. tr., refl. a(-și) încreți, a(-și) cârlionța (părul). ◊ a (se) pieptăna cu îngrijire. II. tr. a fi pe punctul de a atinge ridicolul, nebunia etc. (< fr. friser)
frizá (frizéz, frizát), vb. – A ondula, a încreți. – Var. freza (vulg.). Fr. friser. – Der. frizer, s. m. (lucrător care se ocupă cu tunsul sau bărbieritul); frizerie, s. f. (atelier pentru tuns, bărbierit); frezură, s. f. (pieptănătură); înfrizurat, adj. (încrețit, ondulat). Cf. freză.
A FREZÁ ~éz tranz. (materiale dure) A prelucra prin așchiere cu ajutorul frezei. /<fr. fraiser
A FRIZÁ ~éz tranz. 1) (părul) A aranja în bucle, folosind diferite mijloace; a cârlionța; a încreți; a bucla; a ondula. 2) fam. (persoane) A supune unei acțiuni de scurtare și aranjare a părului. /<fr. friser
A SE FRIZÁ mă ~éz intranz. A-și face freza. /<fr. friser
frizà v. a bucla părul (= fr. friser).
*frizéz v. tr. (fr. friser). Drotez. Fig. Mă apropiĭ, ating: purtarea luĭ frizează crima, nebunia.
friza vb. v. COAFA.

frezare dex

Intrare: friza (coafa)
freza verb grupa I conjugarea a II-a
friza verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: freza (prelucra)
freza verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: frizare
frezare substantiv feminin
frizare substantiv feminin
Intrare: frezare
frezare substantiv feminin