freza definitie

51 definiții pentru freza

FREZÁ1, frezez, vb. I. Tranz. A prelucra prin așchiere un material cu freza1. ◊ Mașină de frezat = mașină-unealtă destinată prelucrării prin așchiere a suprafețelor plane sau profilate ale pieselor cu ajutorul unei scule așchietoare; freză1 (2). – Din fr. fraiser.
FREZÁ2 vb. I v. friza1.
FRÉZĂ1, freze, s. f. 1. Unealtă așchietoare cu unul sau cu mai multe tăișuri, dispuse simetric în jurul unui ax și având o mișcare de rotație, folosită la prelucrarea metalelor, a lemnului și a altor materiale dure; frezor1. ◊ Freză-modul = freză profilată, utilizată la prelucrarea roților dințate. 2. Mașină de frezat. 3. Mașină agricolă având organul activ format dintr-un ax rotitor prevăzut cu gheare și cuțite, care taie și mărunțește pământul. 4. (Urmat de determinarea „rutieră”) Mașină de lucru rutieră folosită pentru scarificarea, mărunțirea și amestecarea cu lianți a stratului superficial de pământ, la executarea drumurilor. – Din fr. fraise.
FRÉZĂ2, freze, s. f. Pieptănătură bărbătească; frizură. – Din freza2 (derivat regresiv).
FRÉZĂ3, freze, s. f. Guler cu mai multe pliuri care se purta la gât în sec. XVI-XVII. – Din fr. fraise.
FRIZÁ1, frizez, vb. I. Tranz. și refl. (Azi rar) A(-și) încreți, a(-și) ondula părul (cu fierul sau prin alte mijloace); a (se) coafa. [Var.: frezá vb. I] – Din fr. friser.
FREZÁ1, frezez, vb. I. Tranz. A prelucra prin așchiere un material cu freza1. ◊ Mașină de frezat = mașină-unealtă destinată prelucrării prin așchiere a suprafețelor plane sau profilate ale pieselor cu ajutorul unei scule așchietoare; freză1 (2). – Din fr. fraiser.
FREZÁ2 vb. I v. friza1.
FRÉZĂ1, freze, s. f. 1. Unealtă așchietoare cu unul sau cu mai multe tăișuri, dispuse simetric în jurul unui ax și având o mișcare de rotație, folosită la prelucrarea metalelor, a lemnului și a altor materiale dure; frezor1. ◊ Freză-modul = freză profilată, utilizată la prelucrarea roților dințate. 2. Mașină de frezat. 3. Mașină agricolă având organul activ format dintr-un ax rotitor prevăzut cu gheare și cuțite, care rupe bucăți din pământ, le sfărâmă și le amestecă. 4. (Urmat de determinarea „rutieră”) Mașină de lucru rutieră folosită pentru ruperea, mărunțirea și amestecarea cu lianți a stratului superficial de pământ, la executarea drumurilor. – Din fr. fraise.
FRÉZĂ2, freze, s. f. Pieptănătură bărbătească; frizură. – Din freza2 (derivat regresiv).
FRÉZĂ3, freze, s. f. Un fel de guler cu mai multe pliuri care se purta la gât în sec. XVI-XVII. – Din fr. fraise.
FRIZÁ1, frizez, vb. I. Tranz. și refl. (Azi rar) A(-și) încreți, a(-și) ondula părul (cu fierul sau prin alte mijloace); a (se) coafa. [Var.: frezá vb. I] – Din fr. friser.
FREZÁ, frezez, vb. I.Tranz. A prelucra un material cu freza. A freza o piuliță.
FRÉZĂ2, freze, s. f. (Familiar) Pieptănătură bărbătească; frizură. [Mama] ne vrea cu freza aranjată. SAHIA, N. 48. Îmi stricase freza, răvășindu-mi părul cu degetele nervoase. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 258.
FRÉZĂ1, freze, s. f. 1. Unealtă cu unul sau mai multe tăișuri dispuse simetric în jurul unui ax și avînd o mișcare de rotație; servește la prelucrarea metalelor, lemnului și a altor materiale dure. Parcă se cînta toată ziua aici, parcă fiecare strung sau freză și aparatele de sudură nu huruiau, nu scîrțîiau, nu produceau zgomote să-ți scrijelească urechea, ci aveau fiecare cîntecul lor. CĂLUGĂRU, O. P. 2. Frezmașină.
FRIZÁ, frizez, vb. I. Tranz. (Azi mai rar) A încreți, a încîrlionța părul (cu fierul sau prin alte mijloace); a ondula, a coafa. N-are părul creț; și-l frizează. ◊ Fier de frizat v. fier (2). ◊ Refl. Să mă frizez ca să-ți plac? EMINESCU, N. 113.
frezá (a ~) (a prelucra cu freza) vb., ind. prez. 3 frezeáză
fréză s. f., g.-d. art. frézei; pl. fréze
frizá (a ~) (a coafa, a fi aproape de ridicol, de nebunie) vb., ind. prez. 3 frizeáză
frezá (a prelucra cu freza) vb., ind. prez. 1 sg. frezéz, 3 sg. și pl. frezeáză
fréză (unealtă, frizură, guler) s. f., g.-d. art. frézei; pl. fréze
frizá (coafa) vb., ind. prez. 1 sg. frizéz, 3 sg. și pl. frizeáză
FRÉZĂ s. v. coafură.
FRIZÁ vb. v. coafa.
FREZÁ vb. I. tr. A prelucra un material cu ajutorul frezei1. [< fr. fraiser].
FRÉZĂ1 s.f. 1. Unealtă pentru prelucrarea metalelor, a lemnului, pentru făcut diverse tăieturi, roți dințate etc., alcătuită din unul sau mai multe tăișuri dispuse simetric în jurul unui ax. 2. Mașină agricolă pentru scormonit și amestecat pământul. 3. Frezmașină. [< fr. fraise].
FRÉZĂ2 s.f. (Rar) Un fel de guler cu mai multe pliuri care se purta la gât în sec. XVI. [< fr. fraise].
FRÉZĂ3 s.f. Pieptănătură bărbătească; frizură. [< friza].
FRIZÁ vb. I. I. tr., refl. (Rar) A(-și) încreți, a(-și) cârlionța (părul). ♦ A (se) pieptăna cu îngrijire. II. tr. A fi pe punctul de a atinge ridicolul, nebunia etc. [< fr. friser].
FREZÁ vb. tr. a prelucra un material cu ajutorul frezei. (< fr. fraiser)
FRÉZĂ2 s. f. guler cu mai multe pliuri care se purta în sec. XVI. (< fr. fraise)
FRÉZĂ3 s. f. pieptănătură bărbătească; frizură. (< friza)
FRÉZĂ1 s. f. 1. unealtă pentru prelucrarea metalelor, a lemnului, pentru diverse tăieturi, roți dințate etc., din unul sau mai multe tăișuri dispuse simetric în jurul unui ax. 2. mașină de frezat. 3. mașină agricolă pentru scormonit și amestecat pământul, precum și pentru distrugerea buruienilor. (< fr. fraise)
FRIZÁ vb. I. tr., refl. a(-și) încreți, a(-și) cârlionța (părul). ◊ a (se) pieptăna cu îngrijire. II. tr. a fi pe punctul de a atinge ridicolul, nebunia etc. (< fr. friser)
fréză (fréze), s. f.1. Unealtă așchietoare. – 2. Frizură, tunsoare bărbătească. – Fr. fraise „freză, unealtă”. Sensul al doilea este o confuzie cu frizură.
frizá (frizéz, frizát), vb. – A ondula, a încreți. – Var. freza (vulg.). Fr. friser. – Der. frizer, s. m. (lucrător care se ocupă cu tunsul sau bărbieritul); frizerie, s. f. (atelier pentru tuns, bărbierit); frezură, s. f. (pieptănătură); înfrizurat, adj. (încrețit, ondulat). Cf. freză.
A FREZÁ ~éz tranz. (materiale dure) A prelucra prin așchiere cu ajutorul frezei. /<fr. fraiser
FRÉZĂ1 ~e f. 1) Unealtă cu unul sau mai multe tăișuri, folosită la prelucrarea materialelor dure prin așchiere. 2) Mașină de frezat. 3) Mașină agricolă formată dintr-un ax rotitor, prevăzut cu gheare sau cu cuțite, folosită la afânarea și la mărunțirea solului. /<fr. fraise
FRÉZĂ2 ~e f. Frizură bărbătească. /v. a friza
FRÉZĂ3 ~e f. înv. Guler plisat, purtat în trecut. /<fr. fraise
A FRIZÁ ~éz tranz. 1) (părul) A aranja în bucle, folosind diferite mijloace; a cârlionța; a încreți; a bucla; a ondula. 2) fam. (persoane) A supune unei acțiuni de scurtare și aranjare a părului. /<fr. friser
A SE FRIZÁ mă ~éz intranz. A-și face freza. /<fr. friser
freză f. frizură (= fr. fraise).
frizà v. a bucla părul (= fr. friser).
*fréză, V. frizură.
*frizéz v. tr. (fr. friser). Drotez. Fig. Mă apropiĭ, ating: purtarea luĭ frizează crima, nebunia.
*frizúră f., pl. ĭ (fr. frisure). Barb. Peptănătură. – Vulg. freză. (Lung. Univ. 16 Ian. 1939; 4, 3).
FRE s. coafură, frizură, pieptănătură, tunsoare, (Ban.) cofîrță. (O ~ modernă.)
friza vb. v. COAFA.
a o lua în barbă / în bâză / în freză expr. 1. a fi bătut, a fi învins 2. a da de necaz, a avea neplăceri 3. a suferi o decepție
a o lua în freză expr. 1. a fi certat / mustrat cu asprime 2. a fi umilit / ridiculizat

freza dex

Intrare: freză
freză substantiv feminin
Intrare: friza (coafa)
freza verb grupa I conjugarea a II-a
friza verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: freza (prelucra)
freza verb grupa I conjugarea a II-a