Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

15 defini╚Ťii pentru fretare

FRET├ü, fretez, vb. I. Tranz. 1. A asambla dou─â piese metalice prin str├óngere, fie prin contrac╚Ťia piesei cuprinz─âtoare, care a fost ├«nc─âlzit─â ├«nainte de asamblare, fie prin dilatarea piesei cuprinse, care a fost r─âcit─â ├«n prealabil. ÔÖŽ A asambla dou─â tuburi metalice coaxiale, astfel ├«nc├ót tubul exterior s─â str├óng─â tubul interior. 2. A asambla mai multe piese sau a consolida un obiect prin str├óngere cu o fret─â sau cu un bandaj exterior; a cercui. ÔÇô Din fr. fretter.
FRET├üRE, fret─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a freta ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. freta.
FRET├ü, fretez, vb. I. Tranz. 1. A asambla dou─â piese metalice prin str├óngere, fie prin contrac╚Ťia piesei cuprinz─âtoare, care a fost ├«nc─âlzit─â ├«nainte de asamblare, fie prin dilatarea piesei cuprinse, care a fost r─âcit─â ├«n prealabil. ÔÖŽ A asambla dou─â tuburi metalice coaxiale, astfel ├«nc├ót tubul exterior s─â str├óng─â tubul interior. 2. A asambla mai multe piese sau a consolida un obiect prin str├óngere cu o fret─â sau cu un bandaj exterior; a cercui. ÔÇô Din fr. fretter.
FRET├üRE, fret─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a freta ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. freta.
fretá (a ~) vb., ind. prez. 3 freteáză
fretáre s. f., g.-d. art. fretắrii; pl. fretắri
fretá vb., ind. prez. 3 sg. freteáză
fretáre s. f., g.-d. art. fretării; pl. fretări
FRETÁ vb. (TEHN.) a cercui. (A ~ două piese metalice.)
FRET├ü vb. I. tr. A lega, a asambla dou─â piese, dou─â tuburi metalice coaxiale cu ajutorul unei frete. ÔÖŽ A arma o pies─â de beton supus─â la compresiune prin sudarea unor frete pe barele arm─âturii longitudinale. [< fr. fretter].
FRETÁRE s.f. 1. Ansamblare prin contact strâns a două piese care urmează să facă un corp comun. 2. Armare transversală a pieselor de beton armat. [< freta].
FRETÁ vb. tr. 1. a asambla două piese, două tuburi metalice coaxiale cu ajutorul unei frete. 2. a arma o piesă de beton supusă la compresiune prin sudarea unor frete pe barele armăturii longitudinale. (< fr. fretter)
A FRET├ü ~├ęz tranz. tehn. 1) (dou─â sau mai multe tuburi coaxiale) A supune unui fretaj; a monta for╚Ťat unul ├«n altul. 2) (tuburi, piese de beton armat etc.) A asambla cu ajutorul unei frete. /<fr. fretter
FRETA vb. (TEHN.) a cercui. (A ~ dou─â piese metalice.)
FRET├üRE (< fr.) s. f. 1. Asamblare prin presarea a dou─â piese metalice de tip arbore-alezaj. Se poate realiza fie prin ├«nc─âlzirea piesei corespunz─âtoare (alezajul), fie prin r─âcirea (contrac╚Ťia) piesei cuprinse (arborele). O dat─â cu revenirea la temperatura normal─â, cele dou─â piese asamblate vor realiza, ├«ntre ele, un ajustaj cu str├óngere. 2. Armare a pieselor de beton armat (mai ales st├ólpi) cu ajutorul fretelor (3).

Fretare dex online | sinonim

Fretare definitie

Intrare: freta
freta verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: fretare
fretare substantiv feminin