fretare definitie

2 intrări

15 definiții pentru fretare

FRETÁ, fretez, vb. I. Tranz. 1. A asambla două piese metalice prin strângere, fie prin contracția piesei cuprinzătoare, care a fost încălzită înainte de asamblare, fie prin dilatarea piesei cuprinse, care a fost răcită în prealabil. ♦ A asambla două tuburi metalice coaxiale, astfel încât tubul exterior să strângă tubul interior. 2. A asambla mai multe piese sau a consolida un obiect prin strângere cu o fretă sau cu un bandaj exterior; a cercui. – Din fr. fretter.
FRETÁRE, fretări, s. f. Acțiunea de a freta și rezultatul ei. – V. freta.
FRETÁ, fretez, vb. I. Tranz. 1. A asambla două piese metalice prin strângere, fie prin contracția piesei cuprinzătoare, care a fost încălzită înainte de asamblare, fie prin dilatarea piesei cuprinse, care a fost răcită în prealabil. ♦ A asambla două tuburi metalice coaxiale, astfel încât tubul exterior să strângă tubul interior. 2. A asambla mai multe piese sau a consolida un obiect prin strângere cu o fretă sau cu un bandaj exterior; a cercui. – Din fr. fretter.
FRETÁRE, fretări, s. f. Acțiunea de a freta și rezultatul ei. – V. freta.
fretá (a ~) vb., ind. prez. 3 freteáză
fretáre s. f., g.-d. art. fretắrii; pl. fretắri
fretá vb., ind. prez. 3 sg. freteáză
fretáre s. f., g.-d. art. fretării; pl. fretări
FRETÁ vb. (TEHN.) a cercui. (A ~ două piese metalice.)
FRETÁ vb. I. tr. A lega, a asambla două piese, două tuburi metalice coaxiale cu ajutorul unei frete. ♦ A arma o piesă de beton supusă la compresiune prin sudarea unor frete pe barele armăturii longitudinale. [< fr. fretter].
FRETÁRE s.f. 1. Ansamblare prin contact strâns a două piese care urmează să facă un corp comun. 2. Armare transversală a pieselor de beton armat. [< freta].
FRETÁ vb. tr. 1. a asambla două piese, două tuburi metalice coaxiale cu ajutorul unei frete. 2. a arma o piesă de beton supusă la compresiune prin sudarea unor frete pe barele armăturii longitudinale. (< fr. fretter)
A FRETÁ ~éz tranz. tehn. 1) (două sau mai multe tuburi coaxiale) A supune unui fretaj; a monta forțat unul în altul. 2) (tuburi, piese de beton armat etc.) A asambla cu ajutorul unei frete. /<fr. fretter
FRETA vb. (TEHN.) a cercui. (A ~ două piese metalice.)
FRETÁRE (< fr.) s. f. 1. Asamblare prin presarea a două piese metalice de tip arbore-alezaj. Se poate realiza fie prin încălzirea piesei corespunzătoare (alezajul), fie prin răcirea (contracția) piesei cuprinse (arborele). O dată cu revenirea la temperatura normală, cele două piese asamblate vor realiza, între ele, un ajustaj cu strângere. 2. Armare a pieselor de beton armat (mai ales stâlpi) cu ajutorul fretelor (3).

fretare dex

Intrare: freta
freta verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: fretare
fretare substantiv feminin