frenghie definitie

14 definiții pentru frenghie

FRÂNGHÍE2 s. f. v. frenghie.
FRENGHÍE, frenghii, s. f. (Înv.) Brocart. [Var.: frânghíe s. f.] – Din tc. frengi.
FRÂNGHÍE2 s. f. v. frenghie.
FRENGHÍE, frenghii, s. f. (Înv.) Brocart. [Var.: frânghíe s. f.] – Din tc. frengi.
FRENGHÍE, frenghii, s. f. (Și în forma frînghie; învechit) Brocart. Rochie [de] atlaz cu flori de mătase, cu guri de frînghie, cu sponci de argint poleite. La ODOBESCU, S. I 422. Înveșmîntă pe căpitanii dorobanților și călărașilor cu frenghii... și cu atlas. BĂLCESCU, O. I 17. Eși, fetiță, La portiță, Că te-așteaptă Talion... Cu tichie De frînghie, Cu peană De ciocîrlie. TEODORESCU, P. P. 192. – Variantă: frînghíe s. f.
FRÎNGHÍE1 s. f. v. frenghie.
frenghíe (brocart) (înv.) s. f., art. frenghía, g.-d. art. frenghíei; pl. frenghíi, art. frenghíile
frenghíe (brocart) s. f., art. frenghía, g.-d. art. frenghíei; pl. frenghíi, art. frenghíile
FRENGHÍE s. v. brocart.
frenghíe, frenghíi, s.f. (înv.) 1. țesătură de mătase de calitate superioară, înflorată sau ornamentată cu fire de aur sau de argint; brocart purpuriu. 2. brâu îngust și lung.
frânghie f. V. frenghie: cu tichie de frânghie, cu pană de ciocârlie POP.
frenghie f. 1. brocat: roche de belacoasă cu gurile de frenghie OD. 2. Buc. brâu îngust și lung. [Turc. FRENGHÍ, lit. stofă frâncească sau italiană].
frenghíe f. (turc. frengi, brocat, d. frenk, franc, eŭropenesc). Vechĭ. Brocat.
frenghie s. v. BROCART.

frenghie dex

Intrare: frenghie
frânghie substantiv feminin
  • pronunție: frângh'ie, fr'ânghie
frenghie substantiv feminin