FREMĂTĂTÓR, -OÁRE, fremătători, -oare, adj. Care freamătă, tremură, vibrează; fremătos. – Fremăta + suf. -ător.

FREMĂTĂTÓR, -OÁRE, fremătători, -oare, adj. Care freamătă, tremură, vibrează; fremătos. – Fremăta + suf. -ător.

FREMĂTĂTÓR, -OẮRE, fremătători, -oare, adj. Care freamătă, tremură, vibrează. Caii sforăiau, suflau greu, mișcind urechile ciulite, fremătătoare. DUMITRIU, V. L. 9. ◊ Fig. Avea în el un fel de veselie, nu ca a celorlalți, ștearsă și moartă, ci fremătătoare, deznădăjduită, un freamăt ascuns în miezul cel mai dinăuntru al ființei sale. DUMITRIU, B. F. 25.

fremătătór adj. m., pl. fremătătóri; f. sg. și pl. fremătătoáre

fremătătór adj. m., pl. fremătătóri; f. sg. și pl. fremătătoáre

FREMĂTĂTÓR adj. 1. v. agitat. 2. v. tremurător.

FREMĂTĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care freamătă; plin de freamăt. /a fremăta + suf. ~ător

FREMĂTĂTOR adj. 1. agitat, clocotitor, frămîntat, învolburat, tulburat, tumultuos, zbuciumat, (înv.) colcotos, (fig.) răzvrătit. (Ape ~.) 2. tremurător, (rar) palpitător. (Suprafața ~ a mării.)