FRECȚIONÁ, frecționez, vb. I. Tranz. A face cuiva o frecție, a freca. [Pr.: -ți-o-. – Var.: fricționá vb. I] – Din fr. frictionner (după freca).

FRICȚIONÁ vb. I v. frecționa.

FRECȚIONÁ vb. I v. fricționa.

FRICȚIONÁ, fricționez, vb. I. Tranz. A face cuiva o fricțiune, a freca. [Pr.: -ți-o-. – Var.: frecționá vb. I] – Din fr. frictionner.

FRICȚIONÁ, fricționez, vb. I. Tranz. A face o fricțiune (1). V. masa. – Pronunțat: -ți-o-.

!frecționá/fricționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 frecționeáză/fricționeáză

fricționá v. frecționá

fricționá vb. (sil. -ți-o-), ind. prez. 3 sg. și pl. fricționeáză

FRICȚIONÁ vb. (MED.) a freca, a trage. (Îl ~ pe spate.)

FRECȚIONÁ vb. I. v. fricționa.

FRICȚIONÁ vb. I. tr. A face o fricțiune. [Var. frecționa vb. I. / < fr. frictionner].

FRICȚIONÁ vb. tr. a face o fricțiune. (< fr. frictionner)

A FRICȚIONÁ ~éz tranz. (corpul sau părți ale acestuia) A supune fricțiunii. [Sil. -ți-o-] /<fr. frictionner

fricționà v. a face fricțiuni.

*fricționéz v. tr. (fr. frictionner). Barb. Frec, trag, masez.

FRICȚIONA vb. a freca, a trage. (Îl ~ pe spate.)