frecventativ definitie

11 definiții pentru frecventativ

FRECVENTATÍV, -Ă, frecventativi, -e, adj. (Gram.; rar) Iterativ. – Din lat. frequentativus, fr. fréquentatif.
FRECVENTATÍV, -Ă, frecventativi, -e, adj. (Gram.; rar) Iterativ. – Din lat. frequentativus, fr. fréquentatif.
frecventatív adj. m., pl. frecventatívi; f. frecventatívă, pl. frecventatíve
frecventatív adj. m., pl. frecventatívi; f. sg. frecventatívă, pl. frecventatíve
FRECVENTATÍV adj. v. iterativ.
FRECVENTATÍV, -Ă adj. (Gram.; despre verbe) Care arată o repetare a unei acțiuni. V. iterativ. [< lat. frequentativus, cf. (verba) frequentativa].
FRECVENTATÍV, -Ă adj. (despre verbe) care arată o repetare a unei acțiuni. (< lat. frequentativus, fr. fréquentatif)
frecventativ a. Gram. care arată frecvența sau repetițiunea: verb frecventativ.
*frecŭentatív, -ă adj. (lat. frequentativus). Gram. Care arată frecŭența acțiuniĭ, vorbind de verbe, ca a scînci față de a plînge. Rom. frecŭența se arată pin tot: a tot plînge. A cînta era în limba latină un verb frecŭentativ. – Se zice și intensiv. Fals frecv-.
FRECVENTATIV adj. (GRAM.) iterativ. (Formă verbală ~.)
FRECVENTATÍV, -Ă adj. (< lat. frequentativus, cf. lat. verba frequentativa): în sintagma verb frecventativ (v.).

frecventativ dex

Intrare: frecventativ
frecventativ adjectiv