Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

41 defini╚Ťii pentru frecventa

FRECV├ëNT, -─é, frecven╚Ťi, -te, adj. Care se ├«nt├ómpl─â des2, la intervale de timp scurte; des2; obi╚Önuit. ÔÇô Din lat. frequens, -ntis.
FRECVENT├ü, frecventez, vb. I. Tranz. A merge des2, sistematic, cu regularitate ├«ntr-un anumit loc. ÔÖŽ Spec. A vizita deseori pe cineva. ÔÇô Din lat. frequentare, fr. fr├ęquenter.
FRECV├ëN╚Ü─é, frecven╚Ťe, s. f. 1. Repetare deas─â ╚Öi regulat─â a unei ac╚Ťiuni, a unui fapt. ÔÖŽ (├Än ├«nv─â╚Ť─âm├ónt) Participare a studen╚Ťilor sau a elevilor la cursuri. 2. (Fiz.) M─ârime care arat─â de c├óte ori se produce un fenomen ├«ntr-o unitate de timp. ÔŚŐ Curent de ├«nalt─â (sau de joas─â) frecven╚Ť─â = curent electric care ├«╚Öi schimb─â sensul de un num─âr mare (sau mic) de ori ├«ntr-o unitate de timp. 3. (Fon.; ├«n sintagma) Frecven╚Ť─â fundamental─â = prim─â armonic─â a unui semnal complex; fundamental─â. ÔÇô Din lat. frequentia, fr. fr├ęquence.
FRECV├ëNT, -─é, frecven╚Ťi, -te, adj. Care se ├«nt├ómpl─â des2, la intervale de timp scurte; des2; obi╚Önuit. ÔÇô Din lat. frequens, -ntis.
FRECVENT├ü, frecventez, vb. I. Tranz. A merge des2, sistematic, cu regularitate ├«ntr-un anumit loc. ÔÖŽ Spec. (Fran╚Ťuzism) A vizita deseori pe cineva. ÔÇô Din lat. frequentare, fr. fr├ęquenter.
FRECV├ëN╚Ü─é, frecven╚Ťe, s. f. 1. Repetare deas─â ╚Öi regulat─â a unei ac╚Ťiuni, a unui fapt. ÔÖŽ (├Än ├«nv─â╚Ť─âm├ónt) Participare a studen╚Ťilor sau a elevilor la cursuri. 2. (Fiz.) M─ârime care arat─â de c├óte ori se produce un fenomen ├«ntr-o unitate de timp. ÔŚŐ Curent de ├«nalt─â (sau de joas─â) frecven╚Ť─â = curent electric care ├«╚Öi schimb─â sensul de un num─âr mare (sau mic) de ori ├«ntr-o unitate de timp. 3. (Fon.; ├«n sintagma) Frecven╚Ť─â fundamental─â = prim─â armonic─â a unui semnal complex; fundamental─â. ÔÇô Din lat. frequentia, fr. fr├ęquence.
FRECV├ëNT, -─é, frecven╚Ťi, -te, adj. Care se ├«nt├«mpl─â adeseori, la intervale de timp scurte; des. Autorul a evitat gre╚Öeala frecvent─â... de a defini personajele negative numai ├«n raporturile dintre ele ╚Öi de a le ar─âta av├«nd rela╚Ťii str├«nse doar ├«n mediul negativ. V. ROM. decembrie 1953, 290.
FRECVENT├ü, frecventez, vb. I. Tranz. A merge regulat, sistematic, la ╚Öcoal─â la cursuri, la conferin╚Ťe, prelegeri, spectacole etc. ├Änc─â de la ├«nceputul secolului al XIX-lea, studen╚Ťii rom├«ni, fii de boieri ╚Öi mari negustori frecventeaz─â cursuri universitare peste hotarele ╚Ť─ârii. IST. R.P.R. 315. ÔÖŽ (Fran╚Ťuzism) A vizita deseori pe cineva, a merge regulat undeva.
FRECV├ëN╚Ü─é, frecven╚Ťe, s. f. 1. Repetare deas─â a unei ac╚Ťiuni, a unui fapt etc. ÔÖŽ (├Än ├«nv─â╚Ť─âm├«nt) Participare a elevilor sau studen╚Ťilor la cursuri. Cursuri f─âr─â frecven╚Ť─â. Ôľş Frecven╚Ťa la cursurile de alfabetizare depinde ├«n mare m─âsur─â ╚Öi de felul ├«n care profesorul sau ├«nv─â╚Ť─âtorul reu╚Öe╚Öte s─â atrag─â pe cursan╚Ťi. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 371, 1/1. 2. Num─ârul de perioade efectuate ├«ntr-o unitate de timp, la un fenomen periodic. Frecven╚Ťa vibra╚Ťiilor diapazonului. ÔŚŐ Curent de frecven╚Ť─â ├«nalt─â (sau joas─â) = curent electric care ├«╚Öi schimb─â sensul de un num─âr mare (sau mic) de ori, ├«ntr-o unitate de timp.
frecv├ęnt adj. m., pl. frecv├ęn╚Ťi; f. frecv├ęnt─â, pl. frecv├ęnte
frecventá (a ~) vb., ind. prez. 3 frecventeáză
frecv├ęn╚Ť─â s. f., g.-d. art. frecv├ęn╚Ťei; pl. frecv├ęn╚Ťe
frecv├ęnt adj. m., pl. frecv├ęn╚Ťi; f. sg. frecv├ęnt─â, pl. frecv├ęnte
frecvent├í vb., ind. prez. 1 sg. frecvent├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. frecvente├íz─â
frecv├ęn╚Ť─â s. f., g.-d. art. frecv├ęn╚Ťei; pl. frecv├ęn╚Ťe
FRECV├ëNT adj., adv. 1. adj. v. des. 2. adv. v. adesea. 3. adj. v. cunoscut. 4. adj. v. obi╚Önuit. 5. adj. clasic, curent, obi╚Önuit, tradi╚Ťional, uzual. (Un procedeu tehnic ~.)
FRECVENTÁ vb. 1. a urma. (~ cursurile universitare.) 2. (înv. și reg.) a păzi. (Barurile nu le ~.)
FRECV├ëN╚Ü─é s. 1. v. ocuren╚Ť─â. 2. (FIZ.) caden╚Ť─â. (~ a b─ât─âilor unui pendul.).
Frecvent Ôëá rar
FRECVÉNT, -Ă adj. Care se întâmplă adeseori, des, la intervale scurte; obișnuit. [< lat. frequens].
FRECVENT├ü vb. I. tr. A merge cu regularitate (mai ales la cursuri, la spectacole etc.). ÔÖŽ (Liv.) A vizita (deseori) pe cineva. [< lat., it. frequentare].
FRECV├ëN╚Ü─é s.f. 1. Repetare, reluare deas─â ╚Öi regulat─â a unei mi╚Öc─âri, a unei ac╚Ťiuni etc. ÔÖŽ Participare a studen╚Ťilor sau a elevilor la cursuri. 2. M─ârime egal─â cu num─ârul de vibra╚Ťii pe secund─â ale unei mi╚Öc─âri vibratorii. [< lat. frequentia, cf. it. frequenza].
FRECV├ëNT, -─é adj. care se ├«nt├ómpl─â des, la intervale scurte; obi╚Önuit, curent. (< lat. frequens, fr. fr├ęquent)
FRECVENT├ü vb. tr. a merge cu regularitate, sistematic (la cursuri, la spectacole). ÔŚŐ a vizita deseori pe cineva. (< lat. frequentare, fr. fr├ęquenter)
FRECV├ëN╚Ü─é s. f. 1. repetare deas─â ╚Öi regulat─â a unei mi╚Öc─âri, ac╚Ťiuni etc. ÔŚŐ participare a studen╚Ťilor, a elevilor la cursuri. 2. num─âr al repet─ârilor unui fenomen periodic ├«n unitatea de timp. ÔŚŐ m─ârime egal─â cu num─ârul de vibra╚Ťii pe secund─â ale unei mi╚Öc─âri vibratorii. (< lat. frequentia, fr. fr├ęquence)
frecv├ęnt (frecv├ęnt─â), adj. ÔÇô Care se ├«nt├«mpl─â des. ÔÇô Var. frecuent. Lat. frecuentem (sec. XIX), cu pronun╚Ťarea germ. (var., cu pronun╚Ťarea it.). ÔÇô Der. frecventa (var. frecuenta), vb. (a merge des ├«ntr-un loc); frecven╚Ť─â (var. frecuen╚Ť─â), s. f. (repetarea deas─â a unei ac╚Ťiuni).
FRECV├ëNT ~t─â (~╚Ťi, ~te) Care se produce des; repetat la intervale mici. Caz ~. /<lat. frequens, ~ntis
A FRECVENT├ü ~├ęz tranz. (a╚Öez─âminte, localuri publice etc.) A vizita cu regularitate. ~ cursurile. /<lat. frequentare, fr. fr├ęquenter
FRECV├ëN╚Ü─é ~e f. 1) Caracter frecvent. 2) Participare a elevilor ╚Öi studentilor la lec╚Ťii sau cursuri. 3) M─ârime care indic─â de c├óte ori se produce un fenomen periodic ├«ntr-o unitate de timp. /<lat. frequentia, fr. fr├ęquence
frecvent a. des: vizite frecvente.
frecvent├á v. 1. a merge adesea ├«ntrÔÇÖun loc: a frecventa ╚Öcoala; 2. a avea rela╚Ťiuni frecvente: nu frecventa╚Ťi pe cei r─âi.
1) *frec┼ş├ęnt, -─â adj. (lat. fr├ęquens, -├ęntis). Des, care se ├«nt├«mpl─â des: vizite frec┼şente. Adv. ├Än mod frec┼şent. ÔÇô Fals frecvent.
2) *frec┼ş├ęnt ╚Öi -├ęz, a -├í v. tr. (lat. frequentare). M─â duc des undeva, vizitez des: a frec┼şenta ╚Öcoala. Rar. Am rela╚Ťiun─ş: nu frec┼şenta╚Ť─ş oameni─ş r─â─ş! ÔÇô Fals frecv-.
*frec┼ş├ęn╚Ť─â f., pl. e (lat. frequentia). Desime, repeti╚Ťiune deas─â a unu─ş lucru, a unu─ş fapt: frec┼şen╚Ťa ploilor, a str─âinilor ├«n portur─ş. ÔÇô Fals frecv-.
*frequ├ęnt, ortografie latinizat─â ├«ld. frec┼şent.
FRECVENT adj., adv. 1. adj. des, repetat. (Vizite ~.) 2. adv. adesea, adeseori, des, deseori. (Mergea ~ pe la el.) 3. adj. cunoscut, obi╚Önuit, r─âsp├«ndit, uzual. (Un obicei ~.) 4. adj. curent, obi╚Önuit, uzual. (Expresie ~.) 5. adj. clasic, curent, obi╚Önuit, tradi╚Ťional, uzual. (Un procedeu tehnic ~.)
FRECVENTA vb. 1. a urma. (~ cursurile universitare.) 2. (înv. și reg.) a păzi. (Cîrciumele nu le ~.)
FRECVEN╚Ü─é s. (FIZ.) caden╚Ť─â. (~ a b─ât─âilor unui pendul.)
curb─â de frecven╚Ť─â, (engl.= frequency curve) (sedim.), forma de reprezentare a distribu╚Ťiei granulometrice a unui sediment sau a unei roci prin aprecierea frecven╚Ťei ├«ntregului spectru de dimensiuni ale particulelor ce alc─âtuiesc un anumit volum (de sedimente sau roci) ├«ntr-un sistem de coordonate. C.f. simpl─â are form─â de clopot cu concavitatea ├«n jos ╚Öi rezult─â prin unirea punctelor care indic─â frecven╚Ťa granulelor (├«n ordonat─â) ale c─âror dimensiuni (├«n abscis─â) marcheaz─â limitele claselor granulometrice. V. ╚Öi curb─â cumulativ─â.
poligon de frecven╚Ť─â, (engl.= frequence polygon) Ôćĺ curb─â de frecven╚Ť─â.
frecven╚Ť─â (< lat. lit., frequentia; fr. fr├ęquence; it. frequenza; germ. Frequenz; engl. frequency) (Fiz.), num─ârul de perioade* sau num─ârul de oscila╚Ťii complete (dus-├«ntors) efectuate ├«ntr-o secund─â de un corp care vibreaz─â (ex.: coarda la a vl. vibreaz─â cu f. de 440 oscila╚Ťii complete pe secund─â). Unitatea de f. este hertzul* (simbol Hz), de la numele marelui Fizician german H. Hertz (1857-1894): 1 Hz = 1 oscila╚Ťie complet─â/s. ├Än unele lucr─âri vechi, mai ales str─âine (fr. etc.), f. este dat─â ├«n cicli/secund─â (c/s) sau ├«n perioade/secund─â (per/s) ╚Öi chiar ├«n vibra╚Ťii/secund─â; de asemenea, prin oscila╚Ťie (vibra╚Ťie) se sub├«n╚Ťelege acolo nu o oscila╚Ťie ├«n sensul ar─âtat, ci numai jum─âtate (oscila╚Ťie simpl─â). ├Än acest fel, f. cu care vibreaz─â diapazonul (5) se consider─â a fi 880 c/s, ├«n loc de 440. ÔÖŽ Factorului obiectiv ÔÇ×f. unui sunetÔÇŁ ├«i corespunde factorul subiectiv ÔÇ×senza╚Ťia de ├«n─âl╚ŤimeÔÇŁ a sunetului respectiv. Astfel, sunetele sc─ârii muzicale suitoare sunt corespondentele psiho-fiziol. ale unor f. cresc─âtoare. Unei anumite f. ├«i corespunde un sunet pe care urechea ├«l percepe totdeauna de aceea╚Öi ├«n─âl╚Ťime*: ÔÇ×gravÔÇŁ dac─â f. este mic─â, ÔÇ×├«naltÔÇŁ (acut) dac─â este mare. Senza╚Ťia de ├«n─âl╚Ťime este influen╚Ťat─â de timbru* ╚Öi de intensitatea* de emisie a sunetului (un acela╚Öi sunet pare urechii mai jos dac─â este puternic). Numeroase date statistice au ar─âtat c─â domeniul sunetelor audibile se ├«ntinde ├«n c├ómpul de f. de c. 16-16.000 Hz (10 octave*), pentru un ascult─âtor otologic normal (persoan─â s─ân─âtoas─â, ├«n v├órst─â de 18-25 de ani, cu auzul normal). Din infinitatea de sunete a acestui vast c├ómp sonor (consider├ónd ╚Öi f. exprimate prin numere zecimale), muzica tradi╚Ťional─â utilizeaz─â numai 109, pe care le poate emite orga* mare modern─â (v. ╚Öi electronic─â, muzic─â). Sunetele acestea formeaz─â scara complet─â a sunetelor muzicale, de la cel mai grav (do = 16,35 Hz ├«n scar temperat─â*) ╚Öi p├ón─â la cel mai acut (do = 8.372 Hz, id.). ├Än acest diapazon (5) de 9 octave [v. octav─â (3)] se ├«nscriu ÔÇô ocup├ónd por╚Ťiuni mai restr├ónse sau mai largi ├«n diferite zone ale sc─ârii ÔÇô ├«ntinderile tuturor celorlalte instr. muzicale, inclusiv vocea (1) uman─â. ÔÖŽ No╚Ťiunea de f. nu a fost cunoscut─â ├«n antic. ╚Öi ev. med. Vreme de aproape 3 mil., ├«n─âl╚Ťimea sunetelor s-a determinat prin compara╚Ťie cu sunetele date de por╚Ťiuni de lungime diferit─â a coardei de monocord* (sonometru), instr. a c─ârui inven╚Ťie ╚Öi larg─â utilizare sunt atribuite lui Pitagora. ├Än 1638, G. Galilei scrie c─â num─ârul de vibra╚Ťii este corelativul fizic al ├«n─âl╚Ťimii sunetelor; el define╚Öte raportul a 2 vibra╚Ťii diferite drept caracteristic─â (m─âsur─â) a ├«n─âl╚Ťimii relative a 2 sunete ╚Öi arat─â ├«n ce fel depinde vibra╚Ťia unei coarde de lungimea, tensiunea ╚Öi masa ei. Fostul s─âu discipol, M. Mersenne, i se datoreaz─â prima determinare absolut─â a unor f., publicat─â ├«n 1636. Dup─â apari╚Ťia ├«n 1729 a lucr─ârii lui Euler (v. bibliogr.), f. a devenit baza general─â de determinare a ├«n─âl╚Ťimii sunetelor. Ast─âzi exist─â diferite aparate pentru m─âsurarea cu precizie a f.

Frecventa dex online | sinonim

Frecventa definitie

Intrare: frecven╚Ť─â
frecven╚Ť─â substantiv feminin
Intrare: frecventa
frecventa verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: frecvent
frecvent adjectiv