Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru frecven╚Ť─â

FRECV├ëN╚Ü─é, frecven╚Ťe, s. f. 1. Repetare deas─â ╚Öi regulat─â a unei ac╚Ťiuni, a unui fapt. ÔÖŽ (├Än ├«nv─â╚Ť─âm├ónt) Participare a studen╚Ťilor sau a elevilor la cursuri. 2. (Fiz.) M─ârime care arat─â de c├óte ori se produce un fenomen ├«ntr-o unitate de timp. ÔŚŐ Curent de ├«nalt─â (sau de joas─â) frecven╚Ť─â = curent electric care ├«╚Öi schimb─â sensul de un num─âr mare (sau mic) de ori ├«ntr-o unitate de timp. 3. (Fon.; ├«n sintagma) Frecven╚Ť─â fundamental─â = prim─â armonic─â a unui semnal complex; fundamental─â. ÔÇô Din lat. frequentia, fr. fr├ęquence.
FRECV├ëN╚Ü─é, frecven╚Ťe, s. f. 1. Repetare deas─â ╚Öi regulat─â a unei ac╚Ťiuni, a unui fapt. ÔÖŽ (├Än ├«nv─â╚Ť─âm├ónt) Participare a studen╚Ťilor sau a elevilor la cursuri. 2. (Fiz.) M─ârime care arat─â de c├óte ori se produce un fenomen ├«ntr-o unitate de timp. ÔŚŐ Curent de ├«nalt─â (sau de joas─â) frecven╚Ť─â = curent electric care ├«╚Öi schimb─â sensul de un num─âr mare (sau mic) de ori ├«ntr-o unitate de timp. 3. (Fon.; ├«n sintagma) Frecven╚Ť─â fundamental─â = prim─â armonic─â a unui semnal complex; fundamental─â. ÔÇô Din lat. frequentia, fr. fr├ęquence.
FRECV├ëN╚Ü─é, frecven╚Ťe, s. f. 1. Repetare deas─â a unei ac╚Ťiuni, a unui fapt etc. ÔÖŽ (├Än ├«nv─â╚Ť─âm├«nt) Participare a elevilor sau studen╚Ťilor la cursuri. Cursuri f─âr─â frecven╚Ť─â. Ôľş Frecven╚Ťa la cursurile de alfabetizare depinde ├«n mare m─âsur─â ╚Öi de felul ├«n care profesorul sau ├«nv─â╚Ť─âtorul reu╚Öe╚Öte s─â atrag─â pe cursan╚Ťi. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 371, 1/1. 2. Num─ârul de perioade efectuate ├«ntr-o unitate de timp, la un fenomen periodic. Frecven╚Ťa vibra╚Ťiilor diapazonului. ÔŚŐ Curent de frecven╚Ť─â ├«nalt─â (sau joas─â) = curent electric care ├«╚Öi schimb─â sensul de un num─âr mare (sau mic) de ori, ├«ntr-o unitate de timp.
frecv├ęn╚Ť─â s. f., g.-d. art. frecv├ęn╚Ťei; pl. frecv├ęn╚Ťe
frecv├ęn╚Ť─â s. f., g.-d. art. frecv├ęn╚Ťei; pl. frecv├ęn╚Ťe
FRECV├ëN╚Ü─é s. 1. v. ocuren╚Ť─â. 2. (FIZ.) caden╚Ť─â. (~ a b─ât─âilor unui pendul.).
FRECV├ëN╚Ü─é s.f. 1. Repetare, reluare deas─â ╚Öi regulat─â a unei mi╚Öc─âri, a unei ac╚Ťiuni etc. ÔÖŽ Participare a studen╚Ťilor sau a elevilor la cursuri. 2. M─ârime egal─â cu num─ârul de vibra╚Ťii pe secund─â ale unei mi╚Öc─âri vibratorii. [< lat. frequentia, cf. it. frequenza].
FRECV├ëN╚Ü─é s. f. 1. repetare deas─â ╚Öi regulat─â a unei mi╚Öc─âri, ac╚Ťiuni etc. ÔŚŐ participare a studen╚Ťilor, a elevilor la cursuri. 2. num─âr al repet─ârilor unui fenomen periodic ├«n unitatea de timp. ÔŚŐ m─ârime egal─â cu num─ârul de vibra╚Ťii pe secund─â ale unei mi╚Öc─âri vibratorii. (< lat. frequentia, fr. fr├ęquence)
FRECV├ëN╚Ü─é ~e f. 1) Caracter frecvent. 2) Participare a elevilor ╚Öi studentilor la lec╚Ťii sau cursuri. 3) M─ârime care indic─â de c├óte ori se produce un fenomen periodic ├«ntr-o unitate de timp. /<lat. frequentia, fr. fr├ęquence
*frec┼ş├ęn╚Ť─â f., pl. e (lat. frequentia). Desime, repeti╚Ťiune deas─â a unu─ş lucru, a unu─ş fapt: frec┼şen╚Ťa ploilor, a str─âinilor ├«n portur─ş. ÔÇô Fals frecv-.
FRECVEN╚Ü─é s. (FIZ.) caden╚Ť─â. (~ a b─ât─âilor unui pendul.)
curb─â de frecven╚Ť─â, (engl.= frequency curve) (sedim.), forma de reprezentare a distribu╚Ťiei granulometrice a unui sediment sau a unei roci prin aprecierea frecven╚Ťei ├«ntregului spectru de dimensiuni ale particulelor ce alc─âtuiesc un anumit volum (de sedimente sau roci) ├«ntr-un sistem de coordonate. C.f. simpl─â are form─â de clopot cu concavitatea ├«n jos ╚Öi rezult─â prin unirea punctelor care indic─â frecven╚Ťa granulelor (├«n ordonat─â) ale c─âror dimensiuni (├«n abscis─â) marcheaz─â limitele claselor granulometrice. V. ╚Öi curb─â cumulativ─â.
poligon de frecven╚Ť─â, (engl.= frequence polygon) Ôćĺ curb─â de frecven╚Ť─â.
frecven╚Ť─â (< lat. lit., frequentia; fr. fr├ęquence; it. frequenza; germ. Frequenz; engl. frequency) (Fiz.), num─ârul de perioade* sau num─ârul de oscila╚Ťii complete (dus-├«ntors) efectuate ├«ntr-o secund─â de un corp care vibreaz─â (ex.: coarda la a vl. vibreaz─â cu f. de 440 oscila╚Ťii complete pe secund─â). Unitatea de f. este hertzul* (simbol Hz), de la numele marelui Fizician german H. Hertz (1857-1894): 1 Hz = 1 oscila╚Ťie complet─â/s. ├Än unele lucr─âri vechi, mai ales str─âine (fr. etc.), f. este dat─â ├«n cicli/secund─â (c/s) sau ├«n perioade/secund─â (per/s) ╚Öi chiar ├«n vibra╚Ťii/secund─â; de asemenea, prin oscila╚Ťie (vibra╚Ťie) se sub├«n╚Ťelege acolo nu o oscila╚Ťie ├«n sensul ar─âtat, ci numai jum─âtate (oscila╚Ťie simpl─â). ├Än acest fel, f. cu care vibreaz─â diapazonul (5) se consider─â a fi 880 c/s, ├«n loc de 440. ÔÖŽ Factorului obiectiv ÔÇ×f. unui sunetÔÇŁ ├«i corespunde factorul subiectiv ÔÇ×senza╚Ťia de ├«n─âl╚ŤimeÔÇŁ a sunetului respectiv. Astfel, sunetele sc─ârii muzicale suitoare sunt corespondentele psiho-fiziol. ale unor f. cresc─âtoare. Unei anumite f. ├«i corespunde un sunet pe care urechea ├«l percepe totdeauna de aceea╚Öi ├«n─âl╚Ťime*: ÔÇ×gravÔÇŁ dac─â f. este mic─â, ÔÇ×├«naltÔÇŁ (acut) dac─â este mare. Senza╚Ťia de ├«n─âl╚Ťime este influen╚Ťat─â de timbru* ╚Öi de intensitatea* de emisie a sunetului (un acela╚Öi sunet pare urechii mai jos dac─â este puternic). Numeroase date statistice au ar─âtat c─â domeniul sunetelor audibile se ├«ntinde ├«n c├ómpul de f. de c. 16-16.000 Hz (10 octave*), pentru un ascult─âtor otologic normal (persoan─â s─ân─âtoas─â, ├«n v├órst─â de 18-25 de ani, cu auzul normal). Din infinitatea de sunete a acestui vast c├ómp sonor (consider├ónd ╚Öi f. exprimate prin numere zecimale), muzica tradi╚Ťional─â utilizeaz─â numai 109, pe care le poate emite orga* mare modern─â (v. ╚Öi electronic─â, muzic─â). Sunetele acestea formeaz─â scara complet─â a sunetelor muzicale, de la cel mai grav (do = 16,35 Hz ├«n scar temperat─â*) ╚Öi p├ón─â la cel mai acut (do = 8.372 Hz, id.). ├Än acest diapazon (5) de 9 octave [v. octav─â (3)] se ├«nscriu ÔÇô ocup├ónd por╚Ťiuni mai restr├ónse sau mai largi ├«n diferite zone ale sc─ârii ÔÇô ├«ntinderile tuturor celorlalte instr. muzicale, inclusiv vocea (1) uman─â. ÔÖŽ No╚Ťiunea de f. nu a fost cunoscut─â ├«n antic. ╚Öi ev. med. Vreme de aproape 3 mil., ├«n─âl╚Ťimea sunetelor s-a determinat prin compara╚Ťie cu sunetele date de por╚Ťiuni de lungime diferit─â a coardei de monocord* (sonometru), instr. a c─ârui inven╚Ťie ╚Öi larg─â utilizare sunt atribuite lui Pitagora. ├Än 1638, G. Galilei scrie c─â num─ârul de vibra╚Ťii este corelativul fizic al ├«n─âl╚Ťimii sunetelor; el define╚Öte raportul a 2 vibra╚Ťii diferite drept caracteristic─â (m─âsur─â) a ├«n─âl╚Ťimii relative a 2 sunete ╚Öi arat─â ├«n ce fel depinde vibra╚Ťia unei coarde de lungimea, tensiunea ╚Öi masa ei. Fostul s─âu discipol, M. Mersenne, i se datoreaz─â prima determinare absolut─â a unor f., publicat─â ├«n 1636. Dup─â apari╚Ťia ├«n 1729 a lucr─ârii lui Euler (v. bibliogr.), f. a devenit baza general─â de determinare a ├«n─âl╚Ťimii sunetelor. Ast─âzi exist─â diferite aparate pentru m─âsurarea cu precizie a f.

Frecven╚Ť─â dex online | sinonim

Frecven╚Ť─â definitie

Intrare: frecven╚Ť─â
frecven╚Ť─â substantiv feminin